GTA n-a fost niciodată un joc bun, doar unul mare

Oras gol la apus

Nu am înțeles niciodată hype-ul pentru GTA. De douăzeci și ceva de ani, la fiecare lansare, aceeași procesiune: cozi la magazin, trailere analizate secundă cu secundă, articole despre cum se reinventează jocul video. Iar înăuntru, când se stinge lumina și rămâi singur cu el, e tot același joc mediocru.

Mediocru nu înseamnă prost. Înseamnă că nimic din ce face nu e făcut bine. Condusul e moale, de parcă mașinile plutesc la doi centimetri deasupra asfaltului. Împușcatul e mai rău: ținta se lipește singură de dușman, ca să nu-ți dai seama că nu te pricepi. Misiunile sunt aceeași propoziție repetată de o sută de ori — mergi acolo, omoară pe cineva, întoarce-te. Harta e enormă și n-are nimic în ea: un oraș frumos filmat în care singurul verb disponibil e „trec prin”.

Ce s-a vândut la GTA n-a fost niciodată jocul, ci dimensiunea lui. Buget record, oraș record, număr record de replici înregistrate — toate numere care încap pe un afiș și niciunul care să spună dacă e distractiv. Lumea confundă de mult „mare” cu „bun”, iar industria a învățat că e mai ieftin să construiască mare decât să construiască bine. Un joc bun îți cere să te pricepi la ceva. GTA îți cere doar răbdare până ajungi la celălalt capăt al hărții.

Articolul anterior

A fost nevoie de un studiu ca să afle că antreprenorul român e prăjit

Scrie un comentariu

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *