Lowcost-ul inteles prost

A aparut ieri un articol destul de suparat care-i critica pe romanii ce merg in croaziere de 200 de euro. Probabil ca era lesne de inteles tonul si directia articolului respectiv daca situatia paradoxala, cum se vrea relatata din articol era alta. Mai bine zis, daca unul ce platea 1000 de euro pe-o croaziera nu cheltuia nimic in plus pe durata croazierei.

Dar sa lamurim putin ca sa inteleaga si cei din spate ce inseamna cu adevarat lowcost.

Prin prisma comerciantului de orice fel:

Atunci cand un client apeleaza la “cel mai ieftin” fie ca vorbim de produs sau serviciu inseamna ca fie n-are bani mai multi de cheltuit, fie are bani suficienti, insa alege produsul cel mai ieftin deoarece are alte prioritati. E absurd sa ai pretentia ca acelasi client sa revina sa achizitioneze noi produse sau servicii ce pot sa coste mai mult decat produsul achizitionat initial.

Ana-Maria Caia a postat un comentariu concret pe subiect si n-am sa mai intru in detalii.

Prin prisma clientului ce alege produsul sau serviciul “cel mai ieftin”:

Cel mai ieftin inseamna adaptat dupa “chipul si asemanarea” celor care nu-si permit varianta standard. In Romania si in tarile estice sunt multi dinastia care nu-si permit sau nu vor sa-si permita si tocmai de aceea in Romania inca se fabrica masini cu manivela la geamuri pentru ca 50 de euro cat costa diferenta pentru geamuri electrice e prea mult. La fel cum inca se fabrica masini fara servo-directie pentru ca 500 de euro cat costa diferenta pentru sistemul de servo-directie e mult prea mult.

Desigur de obicei romanii se scandalizeaza cand li se cere bani in plus pentru diferite servicii aditionale, pentru ca ei sunt incapabili sa inteleaga ca varianta aia ieftina nu-i de fapt varianta standard, ci o varianta lowcost facuta pentru oameni ca ei, care nu-si permit sau nu vor sa-si permita varianta standard.

Concluzia pe care o trag eu din articolul in cauza e ca in timp ce comerciantul are pretentia ca un client ce a achizitionat un serviciu lowcost sa cheltuiasca precum un client ce a achizitionat serviciul premium, clientul care a luat un serviciul lowcost are la randul lui pretentia sa fie tratat ca un client ce a achizitionat un serviciu premium si se comporta ca atare. Ori asta-i o prostie de nedescris, iar prin prisma comerciantului sa mai si incurajezi publicarea unui articol pe subiect fara sa analizezi situatia reala si sa-ti asumi ceea ce vinzi de fapt si mai ales cui vinzi de fapt, seamana cu o tentativa sinistra de subminare a propriului business.

Lowcost-ul inteles prost

Lasă un răspuns