Contrar asteptarilor si „sfaturilor” date de apropiati am trecut prin granita fara probleme. Desi masina era dubita, si era plina cu bagaje si mancare, atat romanii cat si sarbii au mers pe cuvantul nostru si ne-au deschis bariera fara sa controleze sau sa ceara spaga.
Dupa primii km. facuti in Serbia, mi-am dat seama, ca desi nu este o tara membra a UE, si nu a accesat fonduri europene enorme, este o tara care se bazeaza foarte mult pe agricultura si care fructifica la maxim fiecare petec de pamant. Desi pana in Belgrad am mers pe niste drumuri la fel de „bune” ca si in Romania, n-am putut sa nu remarc faptul ca erau curate si mai ales intretinute.
La intrarea in Belgrad, se putea constata destul de usor valul de viitura ce va lovi Romania, absolut toate zonele inundabile de pe malurile Dunarii erau deja inundate. Belgradul parea destul de curat, in comparatie cu mandra capitala Bucuresti.
Ruta noastra era destul de bine indicata, atat cu litere romane cat si chirilice. Desi fusese in mare parte distrus de bombardamentele americane, orasul era intens modernizat si intretinut.
Din Belgrad am iesit pe autostrada, mult mai bine semnalizata, marcata si intretinuta decat Bucuresti – Pitesti. De-a lungul autostrazilor am remarcat din nou mii, poate zeci de mii de hectare cultivate.