Adesea imi trec prin minte idei care mai de care mai traznite sau mai profunde. Am insa teribilul ghinion de ale uita inainte sa le scriu pe hartie sau intr-un fisier pe calculator. Cateodata insa reusesc sa le pastrez.
Ani la rand am suferit de sindromul „semi-insomniei”. Nu exista termen medical asa ca ma inventat eu unul sa descrie aceea stare. In timp, prin exercitiu, am reusit sa scap de acest sindrom. Acum arareori imi da tarcoale. Dar „semi-insomnia” are si efectele ei benefice. Te indeamna sa gandesti. Mult. Nu imi iroseam orele de nesomn pe calculatoare sau TV, ci pe ganduri. A fost o perioada prolifica desi toate creatiile literare si nu numia de atunci s-au pierdut.
Ma intreb si acum oare are sens creatia scrisa? Este o forma de narcisism sau o dorinta de impartasire publica? Voi ce ziceti? Merita creatia scrisa? De ce?