Bani, carieră și răbdare #5

1520107504022

N-am mai scris de multă vreme pe tema asta așa că am s-o fac acum pentru că aveam ceva idei în draft.

În cazul în care ați ratat articolele anterioare le găsiți mai jos:

Probabil că ați auzit deja despre valul de demisii ce a luat cu asalt vestul în ultimii doi ani, despre r/antiwork și alte alea așa că nu mai reiau subiectul ci vă povestesc puțin câteva de ale mele.

Acum vreo douăzeci de ani mă angajam pentru prima dată. Mă rog, am mai lucrat eu pe durata vacanțelor, dar lucram pentru mama.

Așa că acum vreo douăzeci de ani, sărac fiind, m-am angajat la o sală de net. Salariul, un milion și jumătate, în contextul în care minimul pe economie era de vreo trei milioane brut (adică două milioane șapte sute de mii net).

Patronul făcuse actele ca și cum munca era part time, doar că orarul era de 12 cu 24 așa că nu prea mirosea a part time.

Mă rog, cum tura era de noapte de foarte multe ori și cum la vremea aia încă domina Năstase și șpaga era la ordinea zilei nu se prea temea el de nimic.

Trebuia să fac naveta și asta era cea mai mare cheltuială a mea, cam un milion de lei pe lună. Enorm în comparație cu salariul.

Așa că trebuia să fac cumva să-l întregesc și făceam mici ciubucuri ce cumulate îmi permiteau să scot un salariu întreg. Eu mă descurcam, patronul în schimb avea de pierdut.

Așa-i când joci un joc periculos, regulile le mai face și altul nu doar tu.

Al doilea job a fost la niște oameni pe care îi apreciez tare mult și cu care încă țin legătura chiar și azi.

Nu era un job ușor, dar pornise de la minimul pe economie și la fiecare trei luni primea o mărire de salariu. Era modestă, dar era totuși o mărire de salariu pe lângă alte beneficii.

Făceam la fel naveta și uneori stăteam și două sau trei ore peste program ca să încarc sau să descarc marfă.

Nu era jobul ideal pentru mine, dar era un job unde munca depusă era răsplătită corect.

Erau zile bune și erau zile nasoale, mai ales iarna când nu puteai evita sub nicio formă frigul. Țin minte că într-o iarnă mi-a crăpat pielea de pe mâna dreaptă de la frig, așa spurcat era.

Doar că nu mă plângeam fiindcă ajunsesem să încasez de vreo trei ori salariul minim net pentru munca depusă, așa că orice inconvenient era acceptabil.

Am plecat de acolo doar când s-a ivit oportunitatea de la face ceea ce-mi place și a lucra în IT.

Așa că atunci când te angajezi undeva sau ești solicitat să faci o chestie banii pe care-i ceri sau pe care-i meriți nu țin doar de numărul de ore lucrate sau de ce aspirații ai tu sau cel care angajează ci de munca pe care efectiv o faci și plusul de valoare pe care îl aduce munca respectivă.

Chestia de mai jos e de aici (backup).