Acum hai să vă explic puțin și cum stă treaba cu răbdarea.
Bun și cum e cu răbdarea?
Experiența și performanța se construiesc în timp.
Conform unor savanți experiența e suma tuturor greșelilor pe care un individ poate să le comită în câmpul lui de muncă.
Ăștia mai tineri, cum e de altfel și vecina, se tem de greșeli.
Eșecul îi sperie pentru că școala socialistă i-a învățat treaba asta.
Eșecul nu e bun, iar în socialismul ăla utopic toți sunt egali și perfecți în orice aspect.
Desigur, nu se spune chestia asta direct, dar însuși sistemul de învățământ e construit în felul ăsta.
Ăia mai slabi sunt paria și supuși oprobiului public.
Eu nu mă tem să fac greșeli ci dimpotrivă mă aștept să greșesc fiindcă știu că învăț o chestie nouă de fiecare dată.
Da, dar greșelile costă.
E drept, greșelile de multe ori costă așa că ele trebuiesc calculate și asumate de la bun început.
În școală greșeala e crimă și se pedepsește ca atare.
Așa se face că 99% dintre tineri termină școala cu niște hârtii care recunosc faptul că au făcut o școală și cu asteptarea ca să găsească pe undeva un post plătit decent care să le asigure stabilitatea financiară și liniștea pentru toată viața.
Doar că realitatea din teren e cam altfel dacă nu au pile ca să se angajeze pe viață la stat.
Școala în sine e socialistă, iar conceptul general și universal valabil pe care-l propovăduiește școala e că viitorul e socialist.
Numai că aproape totul în afara școlii și al altor instituții publice e nițel capitalist.
Sectorul privat, piața de orice fel, chiar și banalul obor unde vând țăranii legume e capitalist.
Și socialismnul de acasă nu se potrivește niciodată cu capitalismul din târg.
Tocmai de aceea școala nu e garantul unui loc de muncă, al succesului în carieră sau a banilor.
Școala e acolo ca să fie ceva ce să-i învețe pe oameni să nu fie proști și să gândească singuri.
Mă rog, ăsta e idealul pentru că a doua parte cu gânditul e un eșec răsunător daca e să ne luăm după ce apare pe Facebook și alte alea.
va continua…
