Cazul Sorin Rosca Stanescu este doar unul din zecile asemenea din Romania ultimilor ani. Folosirea jurnalistilor ca arme in razboiul politic. Nu stiu voi ce credeti, dar mie imi miroase a intoxicare. Am studiat ce scrie pe blogul sau Sorin Rosca Stanescu si sunt multe dovezi circumstantiale si asociate dupa ureche sa sune bine. Prin toate textele este bagat din loc in loc numele presedintelui Traian Basescu, desi daca veti citi cu atentie nu are nicio dovada incriminatoare.
Apoi apar alti jurnalisti cu noi dovezi conexe. Si tot asa. Totul atent regizat de cineva? Poate Patriciu, poate Vantu, poate Voiculescu sau, cred eu, toti trei. Nu tin cu Basescu, cum nu tin cu niciun candidat la presedentie. Dar ma doare sa vad jurnalisti folositi ca arme in acest razboi. discrediteaza meseria. Dupa alegeri totul se va stinge.
Legat de asta, dar fara sens aprent. Daca voi vrea vreodata sa candidez undeva: sa zicem consilier comuna, primar in te miri ce oras din deal sau vale sau, mai stii ?!, presedinte trebuie sa ma desconspir de pe acum. Cu siguranta vor fi ceva jurnalisti-arme pe aici prin urbe care vor fabrica dosare si dovezi despre trecutul meu negru…
Asa deci: am lucrat voluntar pentru Securitate pana in 1989 si scriam note informative despre colegi ce le puneam la panoul de onoare, apoi am fost recrutat de vreo 5 servicii secrete din 5 tari diferite. Am facut tranzactii cu arme (cu bile), cornete si pene de indieni. Am exportat tuica la americani si am carat branza la englezi. Am servit muraturi francezilor si bere nemtilor. Am fraternizat cu italienii si am pupat o moldoveanca. Apoi m-am si insurat cu ea! Na! Altceva? Sa ma gandesc… Hmmm?! Lasa ca mai gasesc jurnalistii-arme sibieni ceva de fabricat despre trecutul meu glorios. Dar numai daca voi candida undeva… la scara blocului!