Am dat zilele astea peste două articole în feed.
Unul explica felul în care niște cercetători de la Universitatea din Țara Bascilor au utilizat calculatorul cuantic IBM QX4 pentru a crea în cloud viață artificială care simulează viața reală (sursa – în Spaniolă).
Tot ecosistemul ăsta respectă la modul cel mai fidel legile lui Darwin.
Deocamdată nu se știe exact ce utilitate i se poate oferi unui astfel de sistem, însă pe măsură ce o să crească volumul de cercetare în ceea ce privește calculatoarele cuantice s-ar putea ca un astfel de sistem să utilizat pe modelul Matrix, nu neapărat pentru a subjuga societatea ci mai degraba pentru a crea un univers paralel cu ajutorul căruia să putem stoca identitatea și amintirile fiecărui individ.
Sună foarte SF, dar existența unui astfel sistem face ca teoria aia care spune că trăim într-o simulare pe calculator să fie cât mai credibilă…
Al doilea articol vorbește de alt subiect, oarecum relaționat cu contextul pe care l-am expus mai sus.
Niște cercetători de la Institutul de Biomedicină și Biotehnologie din Cantabria au reușit să demonstreze practic faptul că bacteriile au capacitatea de a măsura cantitatea de antibiotice din jurul lor și astfel a-și spori imunitatea (sursa – în Spaniolă).
Astfel, bacteriile folosesc senzori de doi biți pentru a face o evaluare, rudimentară, a concentrației de antibiotice.
Probabil că vă întrebați ce relevanță are treaba asta pentru noi. Ei bine, inspirându-se de la bacterii, oamenii de știință care lucrează și dezvoltă sisteme de nanoboți pentru medicină ar putea să implementeze un sistem similar pentru a reuși să identifice, în timp real, și să combată diverse boli.
P.S. Tocmai am dat și peste treaba asta… trăim vremuri tare interesante.
