O zi proastă. După ce de 3 zile Karina este răcită, azi a început să fie mai bine, dar a căzut Lili la pat. La servici tensiunea este în creştere datorită schimbărilor anunţate de patron de la 1 februarie. Se pare că voi face ziarul singur … fără măriri de salariu. La conferinţa de presă de dimineaţă la rectorat a trebuit să îndur frigul aproape două ore pentru a asculta cum se laudă rectorul Oprean al ULBS. Măcar la final am pus şi întrebarea cheie: Care este poziţia dvs oficială în privinţa nepotismului de care ULBS este acuzată că îl susţine? Oprean s-a uitat la mine şi a răspuns nonşalant cum chiar el a spus Senatului că nu se acceptă nepotismul în funcţii de conducere, dar în rest este ok. „Am şi eu ambele fete angajate la Facultatea de Ştiinţe, soţia la Industria Alimentară, eu predau la Inginerie. Nu este nicio problemă. Nu sunt de acord cu nepotismul. Dar juriştii noştri cred altfel” Apoi a perorat cum i-au explicat lui juriştii că sunt drepturile omului să ai rudele angajate şi a făcut o paralelă cu japonezii, unde cică e o onoare să îţi laşi copiii în firmă. Doar că a uitat că Universitatea este de stat… pe bani publici.
Tot azi m-a prins şi o durere de gât, iar la birou am constatat că un articol de 5000 de semne scris ieri s-a şters. Am căuat cu programe diverse 4 ore după el degeaba. Mîine va trebui să scriu din nou plus multe articole. Ca la fabrică, jurnalism la normă.
Seara am ajuns acasă tot mai bolnav (dar de, nu pot să îmi iau concediu… Chiar aşa după 1 februarie ce se întâmplă dacă mă îmbolnăvesc? Dar nimeni nu este de neînlocuit… imediat apar mercenarii de presă, atât de mulţi la Sibiu). Nişte vecini au început să pună muzică tare… Iar alţii se ceartă îm fiecare seară cu urlete în maghiară…
Marţi.