Au scris acum câteva zile niște gazete străine de bine de Iohannis, cunoscut ca și „ficusul de la Cotroceni”, „iubitorul de vacanțe care nu convoacă CSAT când vrea pula unui neica nimeni ce a votat USR cu aceeași credulitate cu care votează ăi bătrâni PSD” și mai nou „dulapul de la Cotroceni”.
Mă rog, aparent Iohannis a făcut ceva lobby, a se citi le-a bătut obrazul unora, și s-au întâmplat chestii, apropo de războiul din Ucraina, NATO și alte alea.
Și s-au ofensat repede niște unii pentru că au scris ăia de bine și mai rău, gazetele locale au preluat știrile respective.
Practic niște indivizi au apelat la mentalitatea tipică de meltean prost care zice că unul pe care eu îl urăsc, indiferent de motive, nu poate să facă chestii bune. Domne’ nu știu cum să-ți spun, dar unul care nu-mi place mie face numai căcaturi, dacă le face și pe alea fiindcă în general e un inutil pentru societate.
Dădusem de unul dinăsta pe Twitter și i-am răspuns că o campanie politică de denigrare nu-l face pe un om nici incompetent și nici impertinent pentru funcția pe care o ocupă și că dacă noi ne-am obișnuit cu mahalaua lui Băsescu nu înseamnă că ăsta care tace nu e capabil să facă chestii.
În definitiv ce ar și putea să explice unor proști că prostului nu poți să-i explici nimic, nu-l poți convinge cu niciun argument, așa că la ce folos să-ți irosești timpul cu el? E ca în bancul ăla, prostul nu știe că e prost, pe el nu-l afectează, doar pentru ceilalți e greu.
De fapt Iohannis a lăsat să se înțeleagă treaba asta încă de când a avut dezbaterea aia cu Ponta și a scuipat celebrul „ghinion”. A folosit o metaforă formată dintr-un singur cuvânt pentru a explica faptul că în lumea asta cine e inteligent și se descurcă are parte de chestii și cine e prost și latră de pe margine o să se uite toată viața cum trece norocul pe lângă el.
Mă rog, omul nu s-a mulțumit cu replica mea și mi-a expicat cu subiect și predicat cum că în opinia lui „dulapul de la Cotroceni” e prost, leneș și nu mai știu cum și i-am replicat că probabil are dreptate, doar că un prost, leneș și cum mai zice el că e a ajuns președinte și a făcut niște chestii pe care lumea le laudă, spre deosebire de majoritatea extrem de inteligentă ce sparge semințe și comentează de pe margine despre cum trebuie făcută diplomația și mai ales administrația prezidențială a unei țări.
Și nu, nu vreau să spun că e președintele perfect fiindcă a făcut și el o grămadă de compromisuri forțat de conjunctura politică și geopolitică la fel cum a făcut și Băsescu de altfel. Ba mai mult, s-a înconjurat de servicii și de armată și și-a bazat întreaga forță și încredere politică pe oamenii din servicii și armată pentru că a înțeles de la bun început ce risca dacă nu făcea treaba asta.
Că ne convine sau nu e altă discuție, că e moral sau nu ce-a făcut e un subiect la fel de delicat și merită să facă parte din cu totul altă polemică, însă bun sau rău, cum e el, prefer de 1000 de ori să-l văd pe „dulapul de la Cotroceni” într-o astfel de postură decât pe ticălosul de Ponta sau incompetenta de Viorica:
