Un clasic în viață care și-a petrecut tinerețea printre porci, viței și alte animale exotice pe care le ucidea și le tranșa într-un abator mi-a spus, la câțiva ani după ce s-a apucat să lucreze pe cont propriu și direct cu clientul final, că a ajuns la concluzia că-i mai bine să lucrezi cu animale decât cu oameni.
N-am prea înțeles ce voia să zică, de fapt, la momentul respectiv, dar am aflat mai târziu când am început și eu să lucrez direct cu oamenii și să am de-a face cu diverși indivizi din aproape orice background social.
Am lucrat deopotrivă cu oameni educați și cu oameni needucați sau prost educați și am înțeles că diferența între un client bun și unul indezirabil, dar uneori necesar, e dată strict de nivelul de educație.
Clientul educat știe să spună „Bună ziua”, „Mulțumesc”, etc. în timp ce ăla prost educat se comportă de parcă ești sclavul lui chiar dacă el caută mereu să plătească cât mai puțin posibil.
Problema survine atunci când lucrezi cu clienți înternaționali și constați că discrepanțele între nivelul de educație, dintre țări, sunt extrem de evidente și astfel în timp ce e o plăcere să lucrezi de regulă cu clienții din nord sau vest, e un chin să lucrezi cu ăia din sud sau est.
După ce 3-4 indivizi din aceeași tară îți iau morții în pulă, într-un timp relativ scurt, pentru probleme pe care poate adeseori le-au cauzat ei, ajungi fără să vrei să spui în sinea ta că respectiva e o nație ordinară pentru că marea majoritate a clienților cu care interacționezi din țara respectivă sunt niște ticăloși.
Ori treaba asta în termeni tehnici se numește rasism.
Și mai grav e când interacționezi cu colegi de breaslă din aceeași țară și constați că o bună parte dintre ei sunt fix la fel ca și clientii, aroganți și lipsiți de orice urmă de bun simț.
Convingerea asta rasistă se accentuează și se transformă într-o regulă general valabilă.
Mai ales când alți colegi de breaslă împărtășesc opinia în ceea ce-i privește pe respectivii clienți și colegi.
E drept că de când cu corectitudinea politică și politica pumnului în gură în numele egalității și toleranței nu îți prea permiți să spui ce și cum gândești despre o respectivă nație, dar te gândești la treaba asta de fiecare dată și în sinea ta rămâi un rasist, conform definiției și stigmatului impus de aceeași corectitudine politică.
Apoi, dacă te pune necuratu’ să pleci prin țări străine și să te stabilești pe acolo, ajungi încet și sigur să-ți urăști (metaforic vorbind) propria nație.
Aproape toți românii pe care i-am cunoscut după ce am venit aici în Mallorca mi-au spus că evită să-și facă de lucru cu alți români, mai ales dacă nu se cunosc în prealabil și n-au avut o relație bună în prealabil.
Puținii români pe care-i cunosc și cu care țin legătura pe aici sunt de părere că românii din diaspora sunt în marea lor majoritate prost educați, iar asta-i face ticăloși pentru că adeseori au pretenții și așteptări nerealiste de la conaționalii lor.
Dacă oferi diverse servicii sau produse și un conațional te contactează, atunci în 8 din 10 cazuri respectivul conațional va avea pretenția să primească ceva gratis sau măcar cu o reducere cât mai consistentă. Pentru că el e cetățean european și are drepturi…
