Zic sa nu riscam nimic

Am postat azi un indemn pe Facebook in care am incercat sa concluzionez un singur lucru si anume acela ca pe niste indivizi care au dat o ordonanta in timp ce aveau 15000 de insi la usa nu-i mai sperie niciun protest oricat de mare e el.

Lucrul asta a fost in fond confirmat si de declaratia pe care a dat-o tandemul Dragnea-Grindeanu azi apropo de subiect, dar si de atitudinea adoptata de ministresa de la Interne.

Atata tot, ca eu l-am spus de dimineata cu ore intregi inainte sa fie confirmat.

In opinia mea exista trei posibilitati de a iesi din acest impas:

  1. Resemnarea? Si-au luat borfasii tara inapoi, hai toata lumea acasa ca maine trebuie sa muncim ca sa producem bani pentru a avea de unde plati oalele sparte de ticalosi;
  2. Greva generala. Suspendarea oricarei activitati la privat si boicotarea si dificultarea oricarei activitati la stat;
  3. Recurgerea la violenta. Furci, topoare etc.

Alte solutii in opinia mea nu mai exista, iar protestul actual nu se numara printe solutile astea cat timp oamenii merg seara intr-o plimbare cu pancarte la purtator si apoi revin la rutina zilnica.

Nu le-am pus intr-o ordine aleatorie ci in ordinea gradului de risc pe care-l presupune fiecare.

Resemnarea are cel mai mic grad de risc pentru individ, greva fiscala are un grad de risc moderat si o sa atraga dupa sine efecte pe termen lung in timp ce violenta e cea mai periculoasa si evident riscanta.

Nu sunt adeptul resemnarii, nu m-am zbatut atatia ani scriind incat sa indemn lumea sa se resemneze asa ca am facut pe Facebook un indemn la greva generala. Nu pentru o saptamana, nici pentru mai multe zile ci pentru cel putin o zi fiindca greva produce daune in primul rand celor care sustin din umbra decizia guvernului si astfel ii determina sa se delimiteze de treaba asta.

Unii au inteles ce vreau sa spun si au dat like si share propunerii, altii au citit, au inteles si n-au fost de acord asa ca m-au ignorat sau mi-au combatut ideea cu argumente. Altul in schimb mi-a sarit la beregata sa-mi explice cum ca eu de aici din diaspora nu prea am voie sa am opinii si nici sa dau solutii pe care eu nu le pot pune in aplicare sau nu le-am pus in aplicare deja inaintea lor.

In fond intrebarea nu se pune unde au fost ei cand eu denuntam public smenuri ci unde umblu eu acum cand tara are nevoie de mine ca sa dau la numar acolo la proteste de parca ar si conta numarul in vreun fel.

Am incercat sa-i explic individului ca eu i-am respectat dreptul la opinie si libera exprimare chiar si atunci cand el dadea share la stiri false de pe profilul lui Ponta, dar si ca au fost momente cand eu am ales sa-mi asum riscuri si el a stat in confortul casei sale fara sa-l intereseze treaba asta asa ca nu vad absolut nicio problema in postarea facuta.

Dar din discutie am inteles ca pe marginea postarii, concluzia omului a fost urmatoarea: “Uite si la asta ce pretentii pe el, sa-mi risc eu serviciul ca sa-l scap pe el de Dragnea”.

Cand oameni ca mine si-au riscat sursa de venit si au pierdut contracte cu institutii datorita lucrurilor pe care le scriau pe blog a fost OK, dar acum cand sunt ei indemnati de unul ca mine sa riste nu mai e OK.

De fapt daca stau bine sa ma gandesc, daca in seara asta s-ar apuca jandarmeria sa legitimeze protestatarii si sa arunce in stanga si in dreapta cu amenzi (fiindca daca ar vrea si n-ar fi solidari cu multimea ar avea legi in baza carora sa le dea) cu siguranta mai bine de jumatate s-ar da loviti si maine n-ar mai aparea pe la proteste pentru ca a crescut gradul de risc.

In alta ordine de idei m-as bucura daca oamenii ca cel despre care va spun ar alege in continuare varianta cu cel mai mic grad de risc, si anume resemnarea, la fel cum au facut-o atunci cand au pus stampila in sectia de votare.

L.E. Incep s-ajung la concluzia c-a avut perfecta dreptate Tutea atunci cand spunea:

Un tampit mai mare ca mine nu exista. Sa faci treisprezece ani de temnita pentru un popor de idioti! De asta numai eu am fost in stare…

Zic sa nu riscam nimic

Lasă un răspuns