Ultima reduta: Gusterita

Desi nu suntem in razboi, cand dealul Gusterita a reprezentat ultima reduta in apararea Sibiului, miine va fi ziua protestului in razboiul pentru salvarea a 45 de hectare de padure din acest deal. Firma austriaca Tondach si-a propus sa isi extinda exploatatiile miniere de suprafata pe inca 45 de ha cu sacrificiul unei paduri.
De parca nu era destul ca Sibiul a pierdut dupa Revolutie foarte multe spatii verzi, acum pierdem cu zecile de hectare! Dealul Gusteritei este o oaza de liniste si natura foarte aproape de Sibiu. Putini sibieni stiu ca drumul pana la monumentul si crucea din deal este practicabil acum atat cu masina cat si cu bicicleta si bineinteles si pe jos.

Am scris pe acest blog multe postari despre acest demers. Am initiat o petitie. Am trimis scrisori la firma Tondach, la autoritati, dar raspunsurile intarzie. mai mult am aflat ca nu s-a facut inca o consultare publica, asa cum cere legea, si unii vor sa evite o astfel de consultare.

Azi am fost din nou in Gusterita. Am distribuit in cutii postale si la oameni pe strada manifeste despre protestul de miine. Oamenii din Gusterita niciunul nu stia de acest proiect. TOTI isi faceau cruce si spuneau „Sa nu se taie padurea!” sau „Cine le da voie?”. Chiar asa, intrbarea cheie e: CINE LE DA VOIE? Ei bine raspunsul e clar: Agentia de Mediu, Directia Silvica, Prefectura, Primaria Sibiu, Consiliul Local Sibiu – adica cei pusi sa ii apere pe cetateni si plamamanii lor.

Ieri am trimis comunicate de presa si de dimineata m-am bucurat sa vad articole in ziarele locale. De laudat articolul scris de Adrian Popescu in Tribuna, amplu si cu multe detalii. Articole au aparut si in Monitorul de Sibiu, Sibianul si Sibiu 7.

Nu ma astept sa vina multa lume miine in deal, dar mesajul va fi clar S.O.S. Dealul Gusterita. E ultima reduta de verdeata si nu ne predam!!!!