A trecut ceva timp de cand s-a incheiat TIFF 2010 atat la Cluj cat si la Sibiu. Anul asta am avut ocazia sa merg in ambele locatii, si in ambele am fost dezamagita. Nu sunt eu cel mai mare sau mai bun cunoscator de filme, vorbind acum din perspectiva unui pur amator. Si din aceasta perspectiva am avut ocazia sa fiu pur si simplu oripilata de cateva filme. Sa o luam cu inceputul.
Primul film pe care am avut ocazia sa il vizionez, atat la Cluj cat si la Sibiu (aici dintr-o mare greseala si neintelegere) a fost Altiplano, in regia lui Peter Brosens si Jessica Hope Woodworth. In Aperitiff, filmu suna foarte bine, o jurnalista americana care este martora la uciderea ghidului sau in Irak. Doar ca filmu s-a dovedid a fi atat de incurcat si de fara un fir de urmarit incat in Cluj, m-am ridicat si am iesit din sala (la sibiu nu am mai avut acest noroc, caci amica mea vroia foarte mult sa vada tot filmu…din pacate). Tot din categoria filmelor la care te uitai la ceas din minut in minut, a fost si filmul lui Cristi Puiu, Aurora. Un film de 3 ore, dupa care, nici macar acum, nu am inteles de ce filmu se numea asa. Filmul a fost atat de plictisitor, de fara nici un sens, insistandu-se pe detalii si pe momente atat de fara nici un rost. Oi fi eu doar amatoare, dar zau ca filmu asta a pus la incercare rabdarea si celor mai buni cunoscatori.
Ca tot sunt la categoria filmelor romanesti, un film excelent, pe care as putea sa il revad oricand, si de fiecare data sa trezeasca in mine aceleasi emotii, a fost filmul lui Calin Peter Netzer, Medalia de onoarea, cu Victor Rebengiuc, care a facut un rol exceptional. Vi-l recomand din toata inima. Un alt film romanesc a fost cel al lui Radu Muntean, Marti dupa Craciun, care nu s-a ridicat la nivelul filmului lui Netzer, insa modul in care a fost facut si acele replici spuse exact unde trebuie, au facut ca filmu sa fie unul foarte apreciat de cei din sala.
La categoria filmelor straine, cel care trebuie absolut mentionat si care m-a emotionat pana la lacrimi a fost filmul lui Andrew Lang, Sons of Cuba. Filmul este de fapt un documentar, insa este atat de bine realizat, incat nu are nimic de-a face cu un documentar obisnuit. Vi-l recomand cu cea mai mare caldura.
La Sibiu am fost mai mult decat dezamagita sa vad cat de sarac a fost TIFF, singurele filme romanesti fiind doar Biografia lui Ceausescu si Eu cand vreau sa fluier, fluier. Restul filmelor care au fost la TIFF Sibiu nu au avut nimic din fimele care ar fi meritat intr-adevar sa fie vizionate. But then again, sunt doar un amator. Ce stiu eu ?