Printul care n-o sa fie niciodata

In urma cu aproximativ 15 ani, in timp ce-mi ‘ispaseam’ anii de liceu la CNGL, intr-o dupamiaza de vineri am fost convocat impreuna cu toti colegii de liceu in cancelarie unde ne astepta un individ ce-si spunea pe vremea respectiva Printul Paul de Romania (desi nimeni nu-i acordase acest titlu in mod oficial la vremea respectiva).

Acesta ne povestea despre cat de important e el, ce viata burgheza si regala duce, insa mai ales accentua idea ca intr-o buna zi o sa mosteneasca tronul Romaniei.

Felul in care povestea, precum si ‘meritele’ pe care si le aroga ne-au dat multora dintre noi impresia ca avem in fata mai degraba un sarlatan, iar timpul l-a dovedit

Povestea pe scurt, e spusa de Tudor mai jos:

Deci să vă spun povestea pe scurt: Prinţul nostru a împrumutat un şef de ziar din Marea Britanie cu două milioane de lire. Şeful ăsta a scris apoi un articol de rău despre un alt prinţ român iar când acesta l-a dat în judecată şi a câştigat daune morale de (alte) două milioane de lire, şeful ziarului a spus că primul prinţ (ăla ce l-a împrumutat de bani) l-a bârfit pe al doilea prinţ (ăla despre care a scris de rău). Ţinând cont de toate astea, şeful ziarului a câştigat în instanţă 4,7 milioane de lire de la primul prinţ, prietenul lui, bârfitorul. În concluzie, prinţul nostru a rămas fără 6,7 milioane de lire doar pentru că a nimerit într-o combinaţie proastă. Sper că am fost destul de explicit :))