Apropo de treaba asta cu Olivia Steer, că tot e cald subiectul, e musai să aștern câteva rânduri pentru a lămuri puțin motivele multora de a apela la vraci și falși profeți.
Citisem de curând pe undeva, nu mai țin minte pe unde (v-am zis că-s uituc), faptul că religia creaza un paradox pentru că toți vor să ajungă în rai dar niciunul nu vrea să moară.
Ori treaba asta e cât se poate de adevărată fiindcă omului îi e frică de moarte, iar niște unii exploatează la maxim frica asta.
Dudui ca Olivia Steer care până la un punct păreau perfect normale au dat în paranoia abia după ce au conștientizat iminența morții.
Olivia nu e singura care face treaba asta pentru că o bună parte din populație ajunge s-o ia pe arătură atunci când conștientizează iminența morții.
Omul ar vrea să trăiască la nesfârșit pentru că scopul lui final în viață e să trăiască cândva cât mai bine posibil și să acumuleze cât mai multă bogăție și chiar dacă reușește să facă asta ajunge la concluzia că toată tehnologia, știința și medicina din lume nu pot să-l vindece și să-l facă nemuritor sau măcar să-l ajute să mai trăiască încă vreo câteva decenii pentru a se putea bucura de avuția pe care a acumulat-o.
Ori incertitudinea asta și incapacitatea medicinei de a produce soluții la problema asta sunt exploatate de diverși șarlatani care le promit oamenilor că ei au soluția.
În viziunea mea șarlatanii se împart în două categorii.
Cei în sutană care promit nemurirea spirituală și asigurarea unui loc în dreapta tatălui în schimbul unei sume modice și vracii, adică cei care contrazic și sfidează știința și medicina și promit oamenilor viață aproape eternă prin fel de fel de terapii sau tratamente care nu prea au nimic de-a face cu medicina.
Mai toți cei care ajung să apeleze la astfel de indivizi sperând că-și vor putea cumpăra sănătatea și nemurirea cu bani sunt oameni de regulă deștepți care au trecut prin vreo dramă din care nu s-au mai putut recupera psihic. Restul sunt doar niște proști care cred orbește tot ceea ce le spune un papagal care știe să-și aleagă bine cuvintele.
De regulă n-am nimic împotriva lor pentru că sunt conștient de faptul că oamenii respectivi sunt de cele mai multe ori bolnavi, iar comportamentul lor e cauzat de o traumă așa că prefer să-i ignor sau, dacă fac parte din grupul very import papagal (cum zicea Becali cândva), îi ironizez.
Numai că din când în când unii dintre ei își mai bagă nasul și în treburile mele personale și-mi contestă decizia de a-mi duce copilul la doctor spunându-mi fie că îmi recomandă ei un extract fie că știu ei un bun homeopat care o să-l vindece cu trei ceaiuri și două linguri de bicarbonat.
Sau mai rău îmi recomandă să nu fac anumite intervenții chirurgigale pentru că nu e bine. Evident dacă-i întrebi nu știu să-ți explice de ce anume nu e bine. N-au argumente medicale sau științifice și n-au nici măcar argumente logice.
Atunci când gândești rațional ai nevoie de astfel de argumente pentru a înțelege și a lua o decizie. Când ți-e frică de moarte nu mai gândești rațional și asta generează fel de fel de opinii greșite și comportamente absurde.
În cazul în care vă întrebați dacă mie mi-e frică de moarte am să vă răspund cu un vers de-al lui Robbie Williams: I’m not afraid of dying, I just don’t wanna.
Nu mi-e frică de moarte, pur și simplu nu vreau să mor prea curând din două motive:
- Scopul meu în viață nu e să acumulez cât mai mulți bani și cât mai multă bogăție ci să acumulez cât mai multă informație. Mă mulțumesc c-o viață decentă, de clasă medie, atât timp cât asta-mi va permite cândva să citesc toate cărțile pe care mi le-am propus să le citesc, să văd toate filmele, serialele și producțiile documentare pe care mi le-am propus să le văd și să pot să găsesc soluții la problemele pe care alții le întâmpină și pe care eu prin prisma profesiei le pot rezolva;
- Aș vrea să-l învăț pe copil tot ceea ce știu. E probabil singurul pentru care aș face treaba asta. L-aș putea ajuta să o ia pe un drum mai scurt în viață dacă i-aș povesti experiența mea, dacă i-aș rezuma cunoștiințele acumulate în toți acești ani și mai ales dacă mi-aș asuma greșelile mele pentru ca el să nu le repete.
Ori pentru a face posibilă treaba asta și pentru a amâna cât mai mult momentul, atunci când observ că ceva nu merge bine îmi caut sănătatea în clinici și spitale unde medicii (ăia veridici) își fac procese de conștiință de fiecare dată când pierd un pacient nu în biserici și cabinete de vraci care atunci când le moare un client sunt dezamăgiți că le-a murit o sursă de venit, dar extrem de optimiști că o să apara curând alt fraier.
