Vineri, 4 decembrie. Dis de dimineata ma inarmez cu trei pachete mari de trimis prin posta. Pregatit sa dau de orice si oricine la Posta din Strand am luat cu mine scotch, foarfeca si adresele gata notate pe hartii unde sa trimit pachetele. Am descarcat coletele din masina la posta si m-am dus la ghiseu sa intreb cum pot fi trimise: asa sau invelite in hartie. Stiam ca pe vremuri trebuiau trimise invelite in panza alba, apoi in hartie. Doamna de la ghiseu mi-a spus ca in hartie, pentru ca nu au voie sa faca reclama cutiile. Folosisem cutii de la electronice. Asa era regula impusa de posta. Atunci le cer hartie sa cumpar sa impachetez. Se scuza ca nu au, dar este un xerox dupa colt care are. Las pachetele la Posta in grija angajatelor si merg la xerox. Iau hartie velina si ma intorc. Si ce sa vezi?!
Cer pachetele puse dincolo de tejghea sa le impachetez conform standardelor postei… la care doamna de la ghiseu spune „Dati-mi mie hartiile. Le impachetam noi.” Si se pune pe treaba. Imediat o colega ii sare in ajutor, apoi alta. Si uite asa le-au impachetat, lipit, apoi legat cu sfoara, au lipit si biletele cu adresa. Eu am completat doar formularele ce imi reveneau. Si totul a fost gata fara efort din partea mea. Le-am multumim frumos pentru gestul lor. Apoi am plecat. Iesind bucuros ca am scapat nu doar usor, ci si elegant din povestea cu coletele postale, datorita acestor angajate ale Postei, atat de diferite de multe altele cu care m-am confruntat de-a lungul anilor.
Felicitari!