Experienta TweetMeet Sibiu

Miercuri seara m-am decis brusc sa merg la TweetMeet Sibiu (in traducere intalnirea ciripitorilor de la Sibiu). M-am imbracat si tusti la barul Suporter de pe Victoriei. Paranteza: urasc barul ala: servirea e dezastru, frig, preturi mari, calitate slaba la bautura, muzica foarte tare… sper sa se mai faca intalniri IN ALTE LOCURI!!!. Inchid paranteza.

La tweetmeet a fost multa lume, vreo 22 in total. S-a povestit pe bisericute, din cauza muzicii. Oamenii au umblat dintr-o parte in alta a mesei sa se auda. Au fost multi necunoscuti pentru mine… Unii din Bucuresti si nu numai. Am realizat ca sunt printre cei mai batrani si nu pricep toate gadgeturile ce le scoteau astia de 20 si de ani din telefoanele mobile ultra performante… Am auzit povesti haioase de la blogerita ce lucreaza la o banca despre cat de imbecili sunt romanii (sibienii). Exemplu: Una merge ia cardul de la banca si hopa la bancomat. Dupa 10 minute reintra in banca urland ca disperata ca bancomatul a inghitit cardul (masura de securitate). Intrebata ce a facut, ea raspunde: “Am bagat cardul si i-am zis sa imi dea 200 de lei” Firesc cei din banca au ramas paf! Tipa insista cum a vorbit bancomatului sa ii dea banii si acesta a refuzat… Morala: cardul nu e pentru toti prostii. Si sunt povesti din astea destule de la blogarita cu pricina. Asta a fost partea haioasa a serii.

Partea trista pentru mine a fost sa vad fetele si baietii cu tehnologia la degetul mic si eu sa nu ma prind care e treaba, desi ma tin tare pe pozitii sa invat mereu. Am vazut doua fete cum isi uneau pisicile (sunteti niste porci aia care v-ati gandit acum la cva obscen!). Adica ele aveau dua pisicute mici de plastic care apropiate schimbau date intre ele, un fel de carte de vizita electronica… O tehnologie numita XXX (nu am inteles numele desi mi s-a repetat de 3 ori…cauza: muzica tare din Suporter). Poza si filmul cu pisicutele in “fuziune” mai jos.


Concluzia: evit TweetMeet tinut in locuri galagioase. Si asa indur fumul de tigara… Macar sa aud ceva!

Concluzia doi: Parca vad peste 17 ani ca vine fiica mea Karina cu o super smecherie electronica acasa si nu ma prind ce face. Asta daca va face… Ca toate gadgeturile de azi mi se par scumpe si nu prea necesare decat unor directori de firme sau ceva oameni activi in X domenii, nu asa de joaca sau de moft. Sincer un pusti de 18 ani la ce are nevoie de Iphone sau mai stiu eu ce super telefon. Macar daca ar stii sa ii faca de mancare (telefonul!)