Despre tepe ieftine si oameni naivi

Citeam zilele astea despre faptul ca aia de la Grawe vor sa intre pe piata de asigurari auto si sa ocupe locul lasat in urma de firmele falimentare. Am ras putin, pentru ca mi-am adus aminte de doua experiente avute in tinerete cu niste amatori de tepe ieftine care chiar credeau ca or sa se imbogateasca peste noapte vanzandu-le fraierilor.

Pe prima experienta am sa v-o povestesc in randurile de mai jos, iar pe a doua intr-un articol ulterior.

Sa incepem cu inceputul!

In scoala generala am avut un prieten pe care-l consideram “cel mai bun”, sa-i spunem Mihai. Relatia de prietenie a fost stransa pe toata durata scolii generale si datorita ei s-a cladit o relatie de incredere intre noi doi. Cand am terminat scoala generala si eu am inceput sa mergem la licee diferite (eu invatam mai bine si aveam ambitii mult mai mari decat el) relatia de prietenie s-a cam racit, dar increderea a ramas aceeasi. Ne intalneam mai rar, dar tot buni prieteni am ramas.

Dupa terminarea liceului fiecare dintre noi s-a angajat unde a apucat, eu holoangar la depozit si Mihai ceva pe la o fabrica de termopane si timp de mai bine de un an nu ne-am vazut si nu ne-am vorbit, mai ales ca in timp ce el locuia in chirie in Sibiu eu faceam zilnic naveta si imi era aproape imposibil sa ma intalnesc cu el.

La un momentdat Mihai a inceput sa ma sune ca sa ne intalnim si sa mai povestim una si alta ca nu ne-am vazut de mult. Am acceptat, insa am conditionat intalnirea in functie de disponibilitatea mea si programul de lucru si asa a ramas ca intr-o sambata cand urma sa termin munca mai repede sa-l sun si sa stabilim unde ne vedem.

Cand s-a ivit ocazia l-am sunat si mi-a spus ca vrea ne intalnim in fata hotelului Continental, actual Ibis. Am confirmat locatia si ora si m-am prezentat in fata hotelului. Odata ajuns acolo am fost intampinat de Mihai care m-a chemat in interiorul hotelului (la parter era un fel de bar) ca sa stam la o poveste. I-am explicat oarecum jenat faptul ca sunt imbracat in haine de lucru si vestimentatia mea e oarecum nepotrivita pentru un loc asa de select si ca mai bine sa mergem altundeva, insa Mihai a insistat sa mergem acolo pentru ca el comandase deja pentru el o cafea si nu a apucat sa o bea.

Neavand de ales am intrat in hotel, sub privirile dezaprobatoare ale angajatilor si m-am asezat cu Mihai la masa. El dealtfel era imbracat impecabil si aranjat de parca era mai degraba pregatit sa dea un interviu pentru un loc de munca si nu sa aiba o intalnire amicala cu un prieten bun.

Dupa ce mi-am comandat si eu un suc (pe care Mihai a insistat sa-l plateasca) si am schimbat cateva vorbe privind locul de munca si prietenii comuni cu care ne-am mai intalnit intre timp Mihai a scos o mapa in care avea o serie de documente cu tabele si grafice frumos colorate si mi le-a insirat pe masa spunandu-mi ca m-a chemat in oras ca sa-mi prezinte o oferta de asigurare privata (de la Grawe bineinteles), asigurare in care daca investeam urma sa-mi aduca un profit de 10 ori mai mare decat investitia in urmatorii 10 ani.

Prima mea reactie a fost “nu multumesc, eu unul n-am salariu suficient de mare incat sa-mi permit sa investesc bani intr-o asigurare privata”. I-am spus-o desigur din politete pentru ca eram convins de faptul ca ceea ce el imi prezinta e de altfel o mare teapa exploatata la maxim de sarlatani din moment ce un vid legislativ nu permitea la vremea respectiva niciun fel de pedeapsa pentru astfel de practici.

Vizibil iritat de situatie mi-am baut sucul si m-am ridicat de la masa intreband daca cumva ii datorez ceva pentru invitatia in cauza, iar cand Mihai a raspuns ca nu-i datorez nimic mi-am vazut linistit de drum.

In drum spre casa m-am gandit la modul inedit pe care Mihai l-a gasit ca sa-si strice prietenia cu mine, dar si la metodele deceptive pe care le-a utilizat. A ales barul unui hotel care era printre cele mai luxoase si mai scumpe din Sibiu la vremea actuala, s-a imbracat elegand si a facut cinste pentru a sugera din start faptul ca de cand e cu asigurarile private duce un stil de viata exclusivist, care de altfel nu era permis muritorilor la vremea respectiva.

Pe moment am vrut sa-l sun pe Mihai si sa-i spun ca exista un motiv pentru care atunci cand drumurile ni s-au separat eu am ales drumul meu, insa nu-si avea rostul pentru ca oricum nu cred ca era capabil sa inteleaga ce voiam sa-i transmit.

Doi ani mai tarziu l-am vazut pe Mihai din nou cand m-am dus in vizita la el la invitatia unor prieteni comuni. In mod absolut “surprinzator” Mihai locuia in acelasi apartament demodat la care impartea chiria cu iubita lui, lucra in acelasi loc, nu mai purta costum si nici nu mai incerca sa-mi vanda asigurari private.

Chiar si asa relatia noastra de prietenie n-a mai fost la fel si seara respectiva a fost ultimul moment in care l-am vazut fata in fata pe Mihai. Am mai vorbit doar la telefon si pe Facebook, insa nu mi-a mai povestit veci de tepe ieftine.

Despre tepe ieftine si oameni naivi
Woman Counting Money

2
Lasă un răspuns

2 Comment threads
0 Thread replies
0 Followers
 
Most reacted comment
Hottest comment thread
0 Comment authors
newest oldest most voted

[…] tot m-am apucat sa va spun povesti din tineretile mele e musai sa v-o spun si pe […]

[…] urma cu cateva zile m-am decis sa scriu articolul despre tepele prin platforme MLM dupa ce un individ a spamuit un grup de Facebook cu o oferta la ceva prafuri care te fac sa […]