Despre pensii și alți demoni

Aveam articolul ăsta în cap de cam mult timp, de când a început USR-ul să bată apa în piuă cu pensiile speciale.

Dar n-am avut timp să-l scriu și cum am decis să iau o mică pauză de la seria de articole despre Bani, carieră și răbdare, mă apuc să aștern câteva idei pe subiect.

În primul rând vreau să plecăm de la premisa că în România (și nu numai) cel puțin 90% din pensii sunt de căcat.

Cuantumul pensiei e mult prea jos pentru nevoile beneficiarilor, iar sistemul de calcul al pensiei e contraproductiv în acest sens.

Despre pensii și alți demoni

Pe lângă majoritatea covârșitoare de pensionari săraci există și o minoritate, aparent invizibilă de pensionari de lux.

Nomenclaturiști care au exploatat chicițe în lege sau legi cu dedicație pentru a nu se afla în barca săracilor.

Fiindcă sistemul ăsta e de fapt o găselniță a stângii politice, discrepanțele nu sunt deloc ceva anormal pentru marea parte a societății.

Mereu când vorbim de stânga politică și de drepturi trebuie să aplicăm principiul lui Orwell din Ferma Animalelor unde unii sunt mai egali decât ceilalți.

Faza mișto e că la un momentdat cineva din USR a venit cu o idee care a făcut să se ude la pizdă instant toate duduile cu părinți săraci și soț violent și alcoolic.

Ideea lor sună cam așa: Domne’ soluția la problema asta e să tăiem pensiile ălora privilegiați și să facem o redistribuire.

Soluția asta, care l-ar face mândru pe Marx e practic soluția extremei stângi, a comunismului, la orice problemă.

Tradusă în limbaj de cartier (pe care-l înțelegem cu toții – sper) e: Boss, hai să tăiem pensia de la ăia bogați și s-o redistribuim la ăștia săraci. Așa or să fie cu toții egali. Săraci, dar egali.

Pe principiul ăsta a avut succes comunismul și la noi în România, și în Cuba, iar mai recent și în Venezuela.

Sunt cu toții egali acum (mă rog, mai puțin privilegiații care-i ling în cur pe dictatori).

Nu mai există niciun fel de discrepanță și diferențiere între clase.

Ori soluția asta propusă de USR e de manual.

Comunism pur, marxism pur.

Ai 98 de inși care primesc fiecare un colț de pâine și 2 inși care primesc o pâine întreagă.

Soluția logică și dorită e să produci mai multă pâine ca să dai fiecăruia o pâine întreagă, doar că tu consideri că e prea mare deranjul și preferi să redistribui pâinea celor doi la ăia 98 și le mai dai fiecăruia câte un pumn de firimituri ca să le țină de foame.

Bună soluția nu-i așa?

Despre pensii și alți demoni