Andrei pune o intrebare destul de legitima vis-a-vis de ziua de 1 decembrie si sunt sigur ca multi se intreaba, la fel ca si el, de ce anume trebuie sa defileze armata cu tancurile ei ruginite, uniformele jerpelite si soldatii ei tristi condusi de niste generali burtosi.
Ei bine fiecare tara, indiferent de forma de guvernamant, isi serbeaza ziua nationala cu armata pentru simplul fapt ca evenimentul care se sarbatoreste de ziua nationala a fost posibil datorita armatei. In cazul multora e vorba despre obtinerea independentei, in timp ce in cazul catorva, printre care se numara si Romania, e vorba despre unire.
Ori unirea Transilvaniei cu Regatul Romaniei nu era posibila fara ofensiva pe care, in august 1916, armata Romaniei a inceput-o impotriva imperiul Austro-Ungar si care a culminat doi ani mai tarziu cu invadarea Ungariei de catre armata romana.
Asa ca sarbatoarea asta de 1 decembrie nu e numai despre ciolan si fasole sau discursuri fasaite date de te miri ce politician ci despre armata romana fara de care infaptuirea Romaniei Mari nu era posibila.
E daca vreti un omagiu adus armatei slab dotate care in august 1916 declara razboi unui dusman considerat la vremea respectiva mult prea mare si care a incercat pe diverse fronturi sa pastreze integritatea teritoriala a Romaniei Mari in cei doi ani ce au urmat. S-au facut sacrificii enorme pentru un astfel de ideal, iar primii care au facut sacrificii au fost fix soldatii aia tristi condusi de generali burtosi si tocmai de aceea ei sunt singurii care merita ca in ziua respectiva sa fie aplaudati.
In opinia mea, intr-un astfel de context as spune ca armata e singura legitimata ca sa fie in strada de 1 decembrie pentru ca politicienii care si-au pus semnatura pe documentul de infaptuire a Romaniei mari nu puteau sa faca treaba asta fara sacrificiul soldatilor.
Stiu, e foarte hip (de la hipster nu de la sold) in ziua de azi ca sa te declari pacifist si sa doresti pacea in lume, insa nu stiu zau ce lucru maret s-a facut pe lumea asta fara ca in prealabil cei care l-au infaptuit sa se angajeze in ofensiva impotriva unui dusman mai puternic.
Ah! Si inca o idee apropo de subiect, pentru ca merita foarte mult sa fie mentionata. Victoria pe care am obtinut-o acum 99 ani nu reuseam s-o obtinem singuri, dar am avut norocul sa ne gasim la vest niste aliati care sa reprezinte o amenintare suficient de mare pentru cotropitorii de la est si din sud. Zic ca in lumina evenimentelor recente ar trebui sa reflectam asupra acestui fapt si sa ne gandim bine cu cine vrem sa fim prieteni si mai ales cine ne-au fost dusmanii atunci si mai apoi.