Cum tratam indolenta?

postare-emigrant-in-mallorca

Sunt tare curios daca indolenta are vreun leac. Si intreb asta pentru ca ieri am scris un articol in care foloseam titlul doar ca plasare in context a situatiei, insa titlul in sine n-avea o legatura directa cu continutul articolului ci servea doar ca propozitie de introducere.

Am publicat articolul pe o pagina de Facebook si doua grupuri locale unde stiam ca poate sa reprezinte un articol de interes. Pe unul din grupuri exista un sistem de moderare al articolelor si astfel administratorul ar trebui ca teoretic sa verifice chiar daca fugitiv fiecare postare inainte de a o aproba.

Spun asta pentru ca si eu sunt administrator pe cateva grupuri si asta fac mereu cand apare o postare de moderat. Totusi aparent administratorul in cauza nu a verificat articolul in sine pentru ca imediat ce l-a publicat a si aruncat un comentariu strict pe propozitia din titlu din care reiese ca n-a citit articolul deloc si astfel n-a putut intelege ca titlul servea doar de introducere si ca articolul trata de fapt problema nesimtirii umane pornind de la titlul respectiv:

postare-emigrant-in-mallorca

 

Acelui comentariu i-au mai urmat altele doua scrise in acelasi regim si care dovedesc faptul ca nici unul din cei trei comentatori nu s-au obosit sa citeasca articolul intreg pentru a comenta strict la subiect si nu doar pe baza titlului.

Probabil credeti ca scriu aceste randuri doar fiindca intamplarea asta mi-a dovedit faptul ca articolul in cauza n-a fost citit. Era bine sa fie doar asta problema, insa nu-i asa pentru ca problema e mult mai grava si dovedeste o deficienta majora in educatia noastra a tuturor.

Exemplul asta dovedeste indolenta majora de care suferim noi romanii si poate ca si alte natii. Si suferim de indolenta nu doar atunci cand pe Facebook comentam la o postare fara s-o citim integral ci si atunci cand tinem mortis sa ne dam cu parerea asupra unui subiect sau asupra problemei vreunui cunoscut fara ca noi sa avem calificarea necesara in domeniu.

Ma intreb de cate ori nu v-ati trezit ca vreun vecin sau vreun prieten va da sfaturi de agricultura desi poate el e lacatus mecanic. Sau de cate ori nu v-ati trezit cu vreun cumnat sa va dea sfaturi privind achizitia unui autoturism sau a unui calculator desi el e geamgiu. Sau de ce nu cu vreun necunoscut dandu-va sfaturi medicale in timp ce ocupa ceva functie pe la TV?

Ei bine, toti oamenii astia au in comun ceva, indolenta. Indolenta de a studia sau aprofunda coroborata cu dorinta de a dovedi interlocutorului ca se simt superiori intelectual si ca „stiu mai bine”.

Doar ca nu stiu mai bine decat un specialist, dar totusi isi permit mereu sa-si dea cu parerea mai ceva ca un specialist pentru ca daca au citit doar „titluri” au pretentia ca detin adevarul absolut, desi adevarul e prezent doar in esenta.

Majoritatea celor care-si permit luxul asta sunt oamenii care de obicei ori citesc doar coperta instructiunilor de utilizare a vreunui produs si cand il strica prin proasta exploatare se plang de calitatea produsului.

Desigur, vorbim de aceeasi oameni care te combat si te ataca furibund de fiecare data cand esti contra vreunui partid politic sau vreunui politician fara a avea macar verticalitatea de a-ti asculta si respecta motivele si argumentele pentru care ai o opinie sau preferinta diferita fata de a lor.

Si in incheiere apropo de Costel, daca v-as povesti cati mi-au trecut pragul service-ului incercand sa-mi explice cum sa-mi fac meseria doar pentru ca aveau ei un var, frate sau cumnat care era fie zidar, fie tractorist fie drujbist, dar avea si el acasa calculator si stia mai bine…

Asfel imi permit sa va inreb. Exista leac pentru indolenta?