Astăzi am ieşit din casă fără entuziasm să merg spre servici… nici nu mă uitam bine când am nimerit cu picioarele în ditamai zăpada. Ups! Zăpadă pe maşină şi pe aleea din faţa casei. Mai mult zăpada de pe trotuar vecina a curăţat-o bine, dar a împins-o toată în spatele maşinii mele. Cred că iar s-a supărat că am parcat maşina pe unul din locurile ei. Chestia asta cu locurile de parcare este o mare tâmpenie… Dar revenind la zăpadă. Mă uit eu la situaţie, rapid analizez în minte şi decid să mă duc la autobuz. Gata! La drum. Prin nămeţi urc dealul spre staţia de autobuz şi după zece minute ajung la destinaţie. Poate reuşeam să ajung în 7 minute, dar pe o străduţă am zărit un dulău lăsat liber din curte pe stradă. Fir-ar! Nu îmi plac câinii, nici cei comunitari, nici cei din curţi lăsaţi pe stradă. Aşa că am făcut un mic ocol pe altă stradă. Ajuns în staţie am văzut că am nimerit cum era mai prost: la 8.32. De ce? Păi la 8.19 trecuse autobuzul 15 pe care doream să îl iau şi următorul venea la 8.49. Aşa că am stat şi am aşteptat… La 8.40 văd că vine dinspre gară autobuzul meu. Şoferul vorbea la telefonul mobil.
După 12 minute vine autobuzul şi la mine în staţie (eu mergeam la redacţie, deci direcţia gară). Şoferul era tot la telefonul mobil. Mă urc şi mă aşez pe un scaun aproape de şofer. Acesta continua să vorbească la telefon. Când am ajuns pe Calea Dumbrăvii a dat drumul şi la manele să îl audă iubita prin telefon ce şmecher este el. Autobuzul aproape plin. Am ajuns la birou pe Ştefan cel Mare după o călătorie cu autobuzul 15 de aproape 30 de minute. Şoferul era încă la telefon. Cred că aşa mergea el pe traseu… Diseară plec de la birou tot cu autobuzul şi zilele următoare tot aşa… Să vedem ce experienţe mai am.
