Am aici pe blog, în subsol, un widget cu link-uri care până acum câteva luni se actualizau din sistemul de bookmarks pe care-l foloseam.
Între timp am trecut la alt sistem, intern și l-am cam abandonat pe ăsta public. Mă rog, abandonat e cam tras de păr pentru că nu l-am abandonat, doar l-am neglijat pentru că n-am avut timp să mut toate link-urile de acolo pe sistemul intern.
Un expert (e plin de ăștia mai nou) în SEO s-a trezit că are link de aici de pe blog și dacă blogul ăsta nu e cel mai citit și n-are specificații SEO de mare gazetă, respectivul a considerat că-i face rău la SEO, deși poate foarte ușor să dea disavow pe link.
Mno’ pentru că e expert nu știe de treaba cu disavow așa că intră pe pagina de Facebook a blogului și se apucă să amenințe încă din prima propoziție că face nu știu ce dacă nu șterg link-ul respectiv.
Cum sunt mult prea ocupat cu altele și nici n-am notificările active pentru mesajele de pe pagini habar n-am avut c-a scris respectivul acolo două nopți la rând.
Mi-a spus vecina că și ea e admin pe pagini și ei îi plac la nebunie notificările.
Așa că mânat de curiozitate, am intrat, am citit revendicările individului și, evident, i-am răspuns:
M-am uitat puțin și pe profilul lui și am văzut că e și el emigrant și că cel mai probabil e pe undeva prin zona Barcelonei, fapt confirmat ulterior de răspunsul lui în care pare fie că și-a uitat limba maternă fie că e înfricoșător de agramat:
Ori fix asta e atitudinea pe care o afișează foarte mulți români în relația cu ceilalți. Mereu se crede superior interlocutorului și întotdeauna folosește un ton agresiv. Mă rog, respectivul spune c-a fost amabil…
Să ameninți că faci chestii dacă nu îți e îndeplinită revendicarea e o amabilitate.