Când credeam că au apus vremurile anti-semitismului românesc, iată că lângă Iași se descoperă o groapă comună unde s-au găsit schelete umane. Localnicii bătrâni și arheologii spun că au găsit urmele unei gropi comune unde au fost asasinați evrei în progromul executat la ordin de Armata Română în 1941, dar negat mereu. Anul 1941, pentru cei ce au studiat perioada, printre care mă număr, este anul de cotitură al anti-semitismului românesc. Existent și până atunci, în 1940-1941 acesta prinde forme oficiale, de stat, sub conducerea Mareșalului Antonescu. Normal că mulți nu vor recunoaște asta. Cum nu vor recunoaște supunerea benevolă a României Imperiului Nazist din aceea perioadă la dorința regelui Carol al II-lea, mareșalului Antonescu și Mișcării Legionare.
Foarte mulți ani am studiat cărți pro și contra despre perioada interbelica. Am vorbit cu batrani membrii ai Miscarii Legionare care au participat la acele evenimente. Anti-semitismul lor era mai mult o expresie a creștinismului fervent. Se credeau un fel de cruciați ai noii ere. Și evreii se întâmpla să fie la vremea aceea foarte mulți în țară, mai ales în Moldova. Groapa comună descoperită lângă Iași stă mărturie peste ani, că progromul românesc anti-evreiesc a existat. Că evrei și țigani din România au fost executați sau că armata germană a fost asistată în procesul de deportare a acestora în lagăre. La fel cum au făcut și ungurii, cehii, etc.
Peste ani țiganii din România tind să se afle în aceeași situație de outsideri ca evreii din perioada interbelică românească. Criza economică de atunci era din vina evreilor. Acum este din a țiganilor care nu muncesc și fură.
Concluzia: românii mai au nevoie de mult timp să învețe să gândească altfel, non-discriminatoriu.