De ce scade natalitatea în vest?

TL;DR: Nu e din cauza la gay ci din cauza faptului că tinerii din ziua de azi se cam satură de minciună și ipocrizie și înțeleg ceva mai bine ce responsabilități își asumă.

Dacă explicația scurtă de mai sus nu v-a convins și sunteți deciși să citiți articolul până la capăt, atunci vă recomand să vă înarmați cu multă răbdare și ceva lămâie pentru că anumite idei or să fie greu de digerat.

Există un cumul de motive pentru care tinerii nu mai fac copii și am să le expun pe rând, iar ca să fie navigarea mai ușoară am făcut și un cuprins.

Introducere

Dacă sunteți tineri căsătoriți și fără copii sunt sigur că vă aduceți aminte de cel puțin două clișee.

În primul e vorba de o întrebare agasantă pe care o primiți la modul repetitiv, imediat după ce v-ați căsătorit, uneori chiar din ziua nunții: Când o să faceți un copil.

De fapt chiar dacă sunteți căsătoriți și aveți deja copil sunt sigur că vă aduceți aminte când vi se punea întrebarea asta și mai ales sunt sigur că și voi ați început s-o puneți la rândul vostru.

Al doilea clișeu e acela cu copilul care-i o binecuvântare. Acuma, eu nu sunt prea bisericos și nu înțeleg pe deplin conceptul ăsta de binecuvântare, dar știu sigur că un copil aduce bucurii, dar și tristeți. Ori, cine-ți spune treaba asta cu binecuvântarea e suficient de ipocrit încât să-ți vorbească doar de bucurii și să nu-ți spună nimic de tristeți.

Corpul femeii se schimbă

Primul aspect negativ al nașterii are de-a face cu corpul femeii care se schimbă, de cele mai multe ori iremediabil.
Sânii se lasă, bazinul se lățește, iar celulita și colăceii apar fără să ceară permisiunea.

Treaba asta are doar valențe negative și majoritatea femeilor nu reușesc să se recupereze după naștere ci ajung cu anii mult mai rău.

Vad aproape zilnic exemple în acest sens, fie pe Facebook fie în viața reală. Probabil că cel mai des observ aspectul ăsta la modul explicit, la plajă unde mame tinere fac topless sau nud.
E drept că mamele se împart în două trei categorii:

  • Cele care după naștere au tras tare cu fitness și dietă și au revenit la proporții normale;
  • Cele care au abandonat lupta și s-au transoformat într-un monolit cu cap ascuns sub ceva rochie înflorată cam cum purta bunica acum 100 de ani;
  • Cele care au fost ceva mai norocoase și datorită metabolismului sunt la fel de slabe sau mai slabe decât înainte.

Din păcate foarte puține se pot încadra în prima sau ultima categorie pentru că majoritatea mamelor arată la 20-30 de ani ca niște viitoare pensionare.

Desigur, nu le învinovățesc și nici nu le critic în vreun fel ci vreau doar să expun o realitate de care ne lovim zilnic.

Nu e tocmai ușor să crești un copil, să ai un job și să mai mergi și la fitness. La fel cum nu e ușor nici să urmezi o dietă anume în contextul în care corpul tău s-a obișnuit în ultimul an să mănânce cât pentru doi, iar acum după naștere cere tot mai mult.

Desigur, există varianta operațiilor estetice care sunt suficient de costisitoare și presupun o serie de riscuri.

Pentru ca o femeie să arate perfect după naștere, cu ajutorul bisturiului, e nevoie de o cheltuială de minim 10000 de euro, iar majoritatea nu-și permit nici măcar s-o ia în calcul.

De cealaltă parte, multe din cele care-și permit un astfel de lux or să conchidă retoric: și dacă mai fac un copil …

Evident, în cazul unei noi nașteri corpul trece prin același calvar, iar operațiile estetice nu doar că nu ajută ci adeseori încurcă.

Ba mai mult, după naștere e mai probabil ca o femeie să aleagă tetra în loc de tanga atunci când merge la cumpărături pentru că în primul rând se gândește că arată rău și în al doilea rând se gândește ce-o să zică lumea dacă ea, femeie măritată și cu copil, se îmbracă ca o curvă.

Tocurile alea înalte și fusta scurtă pe care o purta vara, uneori fără chiloți, sunt doar niște boarfe pe care cel mai probabil o să le arunce de îndată ce are timp să facă curat prin dulapuri.

În locul lor or să apară rochiile lungi, înflorite și bluze sau pantaloni care nu prea lasă multe la vedere.

E drept că mai sunt și unele melancolice care păstrează hainele sexi sperând că or să mai poatâ cândva să le poarte.

Pentru societatea actuală, felul în care arată femeia e un stigmat, iar arătarea diverselor părți ale corpului, mai ales după naștere e ceva denigrant, decandent și imoral.

Asta deși prima familie recunoscută de religia creștină a trăit nud cu o frunză acoperindu-le părțile genitale și e reprezentată prin biserici tot nud, cu tot cu frunză, dar flancată de bărboșii care ulterior au decis că nu e prea OK și că femeia trebuie să fie acoperită din cap până în picioare.

Viața cu care ești obișnuit ia sfărșit

Cu puțin timp inainte să devii părinte viața cu care ești obișnuit ia sfărșit.

Nopțile pe care le petreceai prin cluburi sau la vreo cină romantică rămân, de cele mai multe ori, o amintire îndepărtată.

Timpul liber care se concretiza printr-o cafea cu fetele sau un fotbal și o bere cu băieții se transformă în plimbări cu copilul în parc sau pe la ceva loc de joacă. Atunci când nu e bolnav acasă și stai să-l păzești cu termometrul din 10 în 10 minute.

Orele pe care în trecut le petreceai belind ochii prin vitrine sau printre rafturi de supermarket se transforma în reprize de cumpărături rapide sau în cel mai rău caz în reprize de furie și neputință atunci când copilul urlă cât îl țin plămânii c-ai trecut pe lângă vreun raft și nu i-ai luat ceva jucărie sau pungă de jeleuri pe care a ochit-o.

Orice întâlnire cu prietenii cu care de regulă abordai probleme de politică, economie sau curve de prin reviste (în funcție de nivelul intelectual al fiecăruia) se transformă acum în discuții despre scutece, colici și mai ales cum copilul fiecăruia e cel mai frumos și cel mai inteligent din comunitate.

Concediul pe care de regulă îl făceai la hotelul ala Adults Only e acum concediu la un hotel sau pensiune care acceptă și copii, iar la piscină sau la plajă e musai să stai cu ochii pe el ca pe butelie ca nu cumva să se înece sau să pățească ceva.

Nu poți să mai citești liniștit o carte sau să dai like-uri pe Facebook și Instagram pentru că cel mai probabil o să trebuiască să stai mai mult în apă cu copilul sau să faci castele de nisip.

Activitatea sexuală se complică

**Apariția unui copil schimbă radical viața sexuală a părinților. **

Sunt cupluri care făceau sex zilnic sau măcar de trei ori pe săptămână (în medie) și care după apariția unui copil fac sex sporadic.

Asta se întâmplă din mai multe motive:

  • În ultimele luni inainte de naștere și primele luni de după naștere mama nu prea poate și nici n-are voie să facă sex. Mă rog, e posibil dar incomod și riscant;
  • În contextul ideii privind schimbările ce survin după naștere e musai să menționez faptul că adeseori după naștere flacăra se stinge. Ea nu se mai consideră sexi, nu se mai îmbracă sexi și nu-l mai atrage. Poate că nici el n-o mai consideră sexi, mai ales dacă ea se neglijează;
  • Copilul are nevoie de foarte multă atenție și de multe ori nu are un somn liniștit. Din cauza asta ambii părinți sunt, în primul an cel puțin, mult prea obosiți ca să facă sex și de multe ori când copilul adoarme și se pun să facă sex se trezește copilul plângând, din te miri ce motiv, și le dispare tot cheful.

Astfel se acumulează o serie de frustrări și un oarecare nivel de tensiune, iar mulți dintre tați aleg să-și caute alinarea în altă parte.

De cele mai multe ori mamele fie nu știu treaba asta, fie știu, dar acceptă asumându-și și acceptând decadența fizică care pe zi ce trece devine tot mai accentuată.

Cele care nu acceptă nici în ruptul capului infidelitatea soțului (care uneori e justificată sau poate să fie motivată) se apucă să ia măsuri, iar măsurile alea presupun de cele mai multe ori divorțul și apariția unei familii monoparentale care, indiferent de ce-ar spune unii sau alții, e nocivă pentru copil.

Pe plan financiar e nevoie de sacrificii

Asta presupun că nu mai e niciun secret pentru nimeni, dar totuși e musai să abordez și ideea asta pentru că știu mai multe din interior.

Apariția unui copil presupune o cheltuială adițională începând cu lunile de dinainte de naștere și continuând cel puțin 18 ani după.

Întreținerea unui copil e o obligație similară contractării unui credit, numai că, în cazul creditului știi cam din capul locului cât ai de plătit și cum să-ți eșalonezi banii în timp ce în cazul copilului cheltuielile sunt adeseori imprevizibile.

Și nu mă refer neapărat la haine și la mâncare pentru că astea pot să fie prevăzute ci la cheltuieli adiacente cu jucării, activități extrașcolare, excursii etc.

Cei care vând articole pentru copii sunt niște capitaliști pur sânge. Folosesc marketing agresiv, trend-uri și vorba bună ca să te facă să cumperi.

Desigur toate sunt niște subtilități ordinare.

De exemplu, în perioada asta pe aici pe la noi sunt la modă niște baloane cu heliu ce sunt înfășurate diametral de o instalație de leduri.

Vorbim de niște baloane pe care le cumpără de la chinezi cu 5 euro 100 de bucăți, niște instalații de led-uri care costa maxim 10 euro suta de bucăți, o ață, niște heliu și un set de baterii 777 (ăștia mai bătrâni știți despre ce e vorba).

La sursă balonul respectiv presupune un cost de maxim 50 de eurocenți bucata, dar se vinde în aglomerație cu 5 euro bucata. 1000% profit. Like a bo$$!

Cand ieși seara cu copilul și apare țiganul cu baloanele (nu vreau să denigrez etnia, dar toți ăștia care vând baloane sunt țigani) ai două variante.

Prima e să te faci că nu-l observi și să anticipezi criza de isterie care o să urmeze atunci când copilul își dă seama că nu o să-i cumperi balon deși toți ceilalți copii au (încă de mici ne ghidăm după ce au și ce fac ceilalți).

Ori a doua e să-i cumperi balon ajutând un biet țigan să-și ia beamveul mult visat în timp ce tu încă circuli cu o rablă sau cu o mașină ieftină luată pe credit.

Desigur, asta cu baloanele e doar un exemplu fiindcă la fiecare jucărie sau atracție pentru copii situația e în linii mari similară.

Chiar și la haine sau accesorii pentru școală costurile sunt adeseori disproporționate. Uneori ajungi să dai pe o geacă sau pe o pereche de pantofi de copil de două ori mai mult decât dai pe una de adult. Și nu vorbesc despre brand-uri diferite ci despre fix aceeași marcă.

Mă rog, sunt sigur c-ați prins ideea așa că o să mă opresc aici și o să trec la ideea următoare.

Persoana ta trece pe locul doi

Explicația în ceea ce privește ideea asta ar trebui să fie mai scurtă pentru că am atins deja parțial aspectul ăsta în expunerea de mai sus.

Totuși mai sus vorbeam despre faptul că în calitate de tată treci pe locul doi, pentru soție, atunci când apare un copil.
Numai că, indiferent dacă ești tată sau mamă, ajungi să te autopedepsești și să te automarginalizezi prioritizând nevoile copilului.

Treaba asta se observă cel mai bine atunci când e lipsă de bani. Faci tu foame ca să mănânce el sau mănânci tu lături ca să mănânce el bine șamd.

E drept că vorbesc de cazuri extreme, însă habar n-aveți cât sunt de comune.

Bunicii sau dădaca nu sunt o soluție

Mulți cred că bunicii sau o dădacă pot să rezolve problemele pe care le-am expus mai sus, însă nu e chiar așa.

Copilul crește după chipul și asemănarea celor care-l cresc și îi imită întru-totul. E ca un burete care absoarbe orice informație și orice comportament.

Bunicii sunt de regulă nocivi pentru educația copilului pentru că au obiceiul să-i facă toate poftele. Bunicii n-au limite și nu știu să impună limite.

Copilul crescut de bunici are mereu impresia că i se permite orice și că are dreptul la orice, iar ceilalți trebuie să se facă preș in fața lui.

Adeseori, când e mic, primul lucru pe care-l învață copilul e să spună nu. Să refuze mâncare, controlul medical sau să facă chestii care nu-i fac plăcere.

Numai că e important ca în același timp să învețe și că atunci când părintele spune NU e musai să-i fie acceptată decizia. Problema survine atunci când bunicii întervin și spun că nu-i nimic și îi fac ei pe plac copilului.

Într-un astfel de context copilul alege o tabără și se întoarce împotriva celeilalte.

Bine… de multe ori nici mamele nu sunt ușă de biserică și nici ele nu pot să respecte o decizie și să-i spună copilului nu, iar treaba asta cu părintele rău și părintele bun e dăunatoare pe termen lung când copilul vede că-i merge cam orice cu un părinte și începe să-l ia de fraier.

Nici dădaca nu e bună, cel puțin nu pe termen lung, iar asta din mai multe motive:

  • de cele mai multe ori dădaca nu e vreo profesionistă deci e doar o îngrijitoare și cam atât;
  • de regulă dădacele sunt plătite prost pentru că părinții n-au buget – am spus deja mai sus că un copil costă – așa că au grijă de copil în funcție de cum sunt plătite.

Copilul nu prea învață multe de la dădacă, sau cel puțin nu învață ceea ce ar trebui.

Așa că dădacele sunt bune și eficente doar în filmele porno cu dădace unde prestează îngrijirea taților neglijati de nevasta…

Staul socialist te subjugă și mai tare

Am scris deja că socialismul a dus povestea asta cu drepturile la extrem și le-au transformat în privilegii.

Astfel, în statul socialist copilul nu-i al tău, e al statului care-l ocrotește și doar ți-l încredințează să-l crești. N-o spun eu, o spun politicile de protecție a copilului din țările care într-adevăr au așa ceva și le aplică la modul serios.

Desigur, ocrotirea asta se face pe spinarea ta. Ca părinte ești un custode cu o foarte mare responsabilitate. Drepturi nu prea ai, dar ai obligații cât cuprinde.

Teoretic educația și sănătatea copilului sunt gratis, practic (ca în orice stat socialist de altfel) cineva plătește pentru ele.

Spre exemplu, tu care muncești plătești taxe și impozite pentru ca copilul ultimului depravat al satului să meargă la școală și să fie sănătos ca să treaca clasa cu chiu cu vai și să-l bată pe al tău sau să-i fure banii de mâncare.

Când copilul tău o să aibă probleme de comportament ca rezultat al abuzurilor venite din partea celor care nu știu (și nu vor) să-și educe copiii cum trebuie, statul o să vină să facă anchetă socială acasă și o să te cheme pe tine la interogatoriu pentru că părintele e principalul suspect. Mereu.

De asemenea, când copilul tău n-o să poată să țină pasul cu restul clasei, din diverse motive, o să te cheme ceva psiho-pedagog la creșă, grădiniță sau școală ca să-ți spună că copilul tău are ceva probleme pentru că nu e la fel ca majoritatea și că problemele astea sugerează fie că ești un părinte prost fie că e vorba de ceva boală gen autism.

Indiferent care-i concluzia respectivului personaj soluția la problema asta e să-ți fortezi copilul să evolueze și să facă eforturi colosale pentru a-i ajunge din urmă pe ceilalți roboței care s-au încadrat din timp în baremele școlii.

Problema în cazul ăsta e că dacă tu-ți obligi copilul să facă chestii se spune că-l abuzezi sau îl maltratezi, dar dacă psiho-pedagogul îți spune să-l obligi, chiar și cu riscul de a-l traumatiza, să facă chestii nu mai e nicio problemă pentru c-ai primit dezlegare de la autoritatea supremă în domeniu.

Majoritatea medicilor sunt de părere că în ziua de azi se hiper-diagnostichează diverse boli sau afecțiuni, unele nedovedite științific încă de niște oameni care nu au pregătire medicală profesională, n-au nici experiență de vreun fel în domeniu, dar au niște bareme despre care cred că reprezintă adevărul absolut într-un domeniu în care totul e relativ.

E suficient să ne uităm la ce s-a întâmplat cu protecția copilului în ultimii ani în Norvegia, cea mai socialistă țară din Europa (în adevăratul sens al cuvântului), ca să întelegem ce înseamnă de fapt drepturile copilului duse la extrem și interpretate de niște unii care se ghidează doar pe statistici.

Problema fraților n-are soluție

Multă lume e de părere că să ai doi sau mai mulți copii e un lucru bun. De fapt după ce-l faci pe primul or să fie mulți cei care te întreabă pe când o să reușești să întregești echipa de fotbal.

Problema e că atunci când sunt doi sau mai mulți frați or să fie mereu certuri. Chiar dacă părinții au suficiente resurse să-i întrețină pe toți mereu o să existe problema lăcomiei și invidiei.

Știm treaba asta chiar de la primii frați Cain și Abel care din prea multă iubire s-au răfuit până când unul dintre ei a fost eliminat.

Indiferent că vorbim de frați de vârste apropiate sau nu, problema invidiei rămâne o realitate.

Orice ar spune un părinte sau altul, sunt sigur că n-o să-i iubească pe ambii în mod egal, iar ei or să-și dea seama de treaba asta la prima nedreptate pe care o s-o gireze părintele care judecă răfuiala dintre cei doi. Și uite așa se naște invidia și răutatea dintre frați.

Ori de-a lungul timpului răutatea asta și invidia e extrapolată și sunt foarte puține cazurile în care frații se au bine până la adânci bătrâneți.

De fapt sunt atât de rare astfel de cazuri încât eu am ajuns la aproape 35 de ani fără să cunosc vreunul…

Concluzii și note finale

Dacă ați rezistat să citiți până aici e musai să citiți și rândurile care urmează. Nu sunt într-o ordine oarecare așa că nu le considerați ca având o importanță anume.

Nu am nimic împotriva celor care nu vor să aibă copii și nici impotriva celor care vor să aibă cât mai mulți.

N-am scris în rândurile astea povestea mea deși în anumite situații m-am aflat și eu.

Nu pretind că sunt un expert în parenting ci doar detaliez o serie de aspecte pe care le-am remarcat în ultimii 5 ani și o fac pentru că m-am săturat de ipocrizia asociată cu subiectul ăsta.

Nu vreau să spun nici că statutul social aplicat prin vest e rău. Nu! Există și părți bune, chiar foarte bune. Problema are de-a face cu datele folosite, cu statisticile viciate și cu exactitatea cu care se încearcă rezolvarea unei probleme cu factori relativi. Resursa umană e și în cazul ăsta cea care viciază tot procesul de integrare și educare.

Pentru toată lumea să ai un copil e un lucru minunat, până încep cu adevărat problemele în familie. Numai că nimeni nu are curajul să vorbească public și să recunoască măcar existența acestor probleme.

Un copil are nevoie de atenție, de înțelegere și de sacrificii pe care nu toți sunt dispuși să le facă. Așa că dacă vrei să devii părinte fără să faci sacrificii atunci mai bine renunți pentru că n-o să-ți distrugi doar propria viață ci o s-o distrugi și pe cea a copilului.

Natalitatea nu e o problemă reală, nici una demografică și nici una socială.

Nu e nicio regulă care spune că pentru perpetuarea speciei natalitatea trebuie să crească exponențial de la an la an sau de la decadă la decadă.

Când suntem 7 miliarde cu o perspectivă de 9 miliarde în următorii 30 de ani și când în fiecare țară, fără nicio excepție, există copii care mor de foame (din diverse motive) nu prea e normal să militezi pentru o creștere a natalității ci mai degrabă ar trebui să-ți canalizezi resursele pentru a-i proteja pe deplin pe cei pe care-i ai deja.

Când numărul celor incapabili să facă o școală și să muncească pe undeva a crescut exponențial de la an la an la ce-ți folosește ca societate să ai mai mulți indivizi cărora să le dai pomeni? Acum 100 de ani ăștia erau buni ca sclavi pentru că existau regimuri care puneau biciul pe ei și îi obliga să muncească, dar acum, odată cu a patra revoluție tehnologică (care o să ne facă redundanți și pe noi ăștia care vrem să muncim), ca stat, n-o să ai decât o grijă și o problemă în plus pentru că o să ai mult mai mulți indivizi care parazitează și cărora e musai să le asiguri resurse.

De fapt problema asta a vestului nu e neapărat despre natalitate ci despre supraviețuirea rasei pure de pe cele două continente, supraviețuire care e amenințată de natalitatea crescută din celelalte zone și evident de migrație. În mod ironic, amenințarea asta vine tot în urma unor politici socialiste proaste ce se bazează pe garantarea unor pomeni pentru niște unii care vin să paraziteze în speranța că măcar unul dintr-o mie e mai răsărit și cu puțin noroc o să descopere te miri ce leac la vreo boală necruțătoare sau o să vină cu vreo soluție la o problemă pe care atâtea minți luminate din vest n-au reușit s-o rezolve.

Apropo de ideea de mai sus, creierele bune nu trebuiesc cumpărate la kilogram cu pomeni de doi lei pentru că adevăratele creiere bune sunt capabile să plece singure și să se integreze fără prea mult efort acolo unde e cu adevărat nevoie de ele și acolo unde sunt cu adevărat apreciate.

De asemenea scriind rândurile de mai sus nu intenționez în niciun fel să denigrez mamele sau anumite categorii de mame. Am înțeles în urmă cu mult timp că atât caracterul individual cât și principiile fiecăruia dintre noi sunt modelate de educația primită de la părinți și e greu să învinuiești pe cineva a cărui acțiuni sunt rezultatul dramei pe care o trăiește sau, mai rău, a educației primită de la părinți.

Orice tentativă de a crește artificial natalitatea atunci când ea scade în mod natural e de la capul locului un adevărat eșec. Mai devreme sau mai târziu o să ne lovească vreun cataclism, un război sau o pandemie și orice dezechilibru natural o să se regleze de la sine. S-a întâmplat în trecut de atâtea ori și o să se întâmple și pe viitor. Mă rog, războiul e cel mai puțin probabil, dar cataclismul sau pandemia au mari șanse să apară oricând în viitorul apropiat. Regula primordială a naturii e că cel mai puternic o să supraviețuiască și noi am ajuns s-o numim generic selecție naturală. Majoritatea lumii e de părere că selecția naturală a încetinit sau s-a diminuat considerabil și astfel am ajuns invincibili. Numai că, deși fizic ne-am mai imunizat datorită medicinei și tehnologiei, psihic și intelectual stăm cam rău, iar asta o să ne aducă, multora dintre noi, sfărșitul.

Așadar, în opinia mea natalitatea în vest scade pentru că tinerii se maturizează ceva mai repede și nu m-ai sunt influențați de religie. Noua generație s-a săturat să trăiască în minciună și să zâmbească de la geam ca și cum totul e perfect în casă, iar familia merge brici. Toți avem probleme, chiar dacă majoritatea nu vrem să recunoaștem lucrul ăsta pentru că … ce-o să zică lumea.

Exact! Aceeași lume care e fix la fel sau mai rău ca noi, dar care, spre deosebire de noi, pune pe Instagram și Facebook poze din city-break-uri în timp ce le cresc alții copilul și care dau motivaționale cu copii inteligenți și perfecți și pozează în familii perfecte deși ele sunt defecte.

Apoi în ceea ce privește emigranții nici la ei treaba asta cu religia și orânduirea socială nu ține mai mult de o generație.

E plin de musulmani și pe aici prin sat, iar alea bătrâne, din prima generație sunt singurele care împing toată ziua de căruț și au câte doi-trei copii.

Alea tinere în schimb umblă cu blugi mulați, machiate frumos și aranjate chiar dacă pe cap încă poartă păstura aia tipică a lor pentru ca le bate tacso de le uscă dacă n-o poartă măcar pe aia.

Și nu e vorba doar de haine și comportament pentru că de regulă emigranții din a doua generație sunt pe deplin întegrați (cu mici excepții) și mulți dintre ei fac facultăți, își iau un job și au aspirații înalte.

Toată șmecheria aia doctrinară cu inferioritatea femeii se termină odată cu a treia generație de emigranți și ghici ce! Nici ăștia nu se mai înghesuie să facă 3-4 copii într-un timp cât mai scurt pentru că înțeleg că viața trebuie trăită la maxim atunci când e posibil așa ceva.

Când ești boșorog, după ce treci de 50 de ani, și copilul ți-e mare degeaba vrei să te duci prin discoteci sau să faci sex pe plajă la lumina lunii și să te distrezi prin city-break-uri pentru că o să fie mult prea târziu. Cu greu o să mai ai tragerea de inimă de a face ceva nebunesc și probabil că o să ajungi doar un bătrânel (sau o bătrânică) irascibil și fără chef de viață.

Nu vreau să descurajez pe nimeni și nu vreau să spun că nu e bine să faceți copii, dar vreau să expun o serie de situații și idei cu care o să vă confruntați din postura de părinți.

Le scriu pentru că nu le-am văzut scrise pe nicăieri, nu și le asumă nimeni și toți cei care scriu pe subiect descriu viața în familie în stilul revistelor glossy cu mult Photoshop la purtător.

Înainte să aduceți pe lume o ființă e musai să vă gândiți bine dacă sunteți pregătiți financiar și mai ales psihic pentru ce-o să urmeze. Dacă sunteți nepregătiți o să vă distrugeți viitorul și ce-i mai rău e că o să distrugeți și viitorul unei (sau unor) ființe nevinovate.

Nu ar trebui să faceți un copil dacă nu sunteți pregătiți să-l protejați si să-l educați din prima și până în ultima zi.

Nu ar trebui să faceți un copil, încă, dacă vreți să vă bucurați la maxim de tinerețe și mai ales dacă vă simțiți nepregătiți pentru așa ceva.

Dacă totuși vă treziți cu un copil, în urma unui accident cauzat de sex neprotejat (știu, prezervativul e nașpa, pastilele contraceptive îngrașă etc.), citiți cu atenție ce am scris mai sus ca să știți măcar la ce să vă așteptați pentru că niciunul din cei apropiați vouă n-o să vă spună și partea mai puțin plăcută. În felul ăsta o să fiți pe jumătate pregătiți.

De asemenea nu faceți 10 copii cu scopul de a perpetua specia, chiar dacă medicul ginecolog vă recomandă să-i faceți cât mai repede, iar familia vă întreabă când vine următorul.

Treburile astea nu merg chiar așa. Decât să faci doi și să-l neglijezi pe unul (sau mai rău câte puțin pe ambii) mai bine să faci unul singur și să-i acorzi toată atenția de care are nevoie.

Știam că articolul o să fie lung, dar nu mă așteptam să fie așa de lung. E drept că schematic, în minte, ideile par mai scurte.

Înainte să închei e musai să aștern și câteva rânduri pentru cei care au obiceiul să citească printre rânduri sau care citesc și nu prea înțeleg ce au citit și care or să încerce să mă combată susținând ideea aia cu depravarea vestului.

Problema asta e mai accentuată în est decât în vest, dar e mai vizibilă prin vest pentru că aici măcar e asumată.

În est problema survine din două cauze. Prima e exodul masiv. Cei care au emigrat în masă nu s-au dus doar în țări bogate ci s-au dus acolo unde nivelul de trai s-a adaptat nevoilor lor.

Spania și Italia nu sunt cele mai bogate țări din Europa, dar sunt tări de adopție pentru majoritatea românilor.

Asta se datorează și faptului că în țările astea există servicii publice mult mai calitative, iar dacă educația e la fel de proastă ca în România (după cum bine explică Eftimie) sistemul medical e ceva mai sigur și mai calitativ.

Apoi, în est copiii săraci sunt victime ale propriilor părinți și deopotrivă ale socialismului de cumetrie cu politicieni care nu se sfiesc să fure de la copii săraci. La asta se adaugă și o suită de lucrători sociali neglijenți.

Ori furtul din fondurile destinate săracilor, asociat cu neglijența lucrătorilor sociali și cu neglijența proprilor părinți (în 9 din 10 cazuri copiii săraci provin din familii de depravați) nu face decât ca respectivii copii s-o ia pe drumul pierzaniei.

Unii mor în accidente stupide sau de boli vindecabile în timp ce alții ajung la maturitate și înfundă pușcăria pentru te miri ce găinărie.

În vest, de bine de rău, statul socialist a adoptat diverse măsuri de contingență și a cam rezolvat (pe termen scurt) problema asta. Rămâne de văzut ce o să se întâmple când s-or termina banii, pentru că se vor termina la un momentdat.

Fără să vreau mi-a ieșit un adevărat eseu. Îmi cer scuze, nu asta mi-era intenția și realizez acum la final că poate mai erau multe de spus…

De ce scade natalitatea în vest?