In urma cu vreo 18 ani, daca nu-mi joaca feste memoria, pe vremea cand eram inca elev in scoala generala de la Avrig cineva s-a gandit sa aplice metoda aia cu „scoala altfel” inca dinainte ca lucrul asta sa fie cool si prevazut prin ordin de ministru.
Asa ca de cel putin trei ori am avut ocazia sa merg impreuna cu colegii la cinematograful din oras pentru a viziona diverse filme. Primul film pe care l-am vazut la cinema a fost Independence Day, un SF decent lansat in 1996 si care a aparut la noi la cinema aproximativ 2 ani mai tarziu.
De la bun inceput mi s-a parut un film bun si cand l-am revazut din nou la vreo 10 ani distanta, desi tehnologia evoluase cu mult peste cea prezentata in film tot mi s-a parut ca e un film bun cu o poveste decenta.
De curand am avut „onoarea” sa vad o continuare a filmului ce prezenta o lume ipotetica la 20 de ani distanta de la primul contact extraterestru si am ramas cu un gust amar pentru ca aceasta continuare prezinta o poveste de duzina realizata si regizata in stilul filmelor de maimutareala in care joaca actori infecti precum Adam Sandler, Jim Carey si alti maimutoi de la Hollywood.
Mi s-a parut de-a dreptul absurd ca actorii din primul film precum si alti actori de prestigiu sa accepte sa joace intr-un film cu o poveste rasuflata in care realitatea prezentata bate SF-ul si in care efectul de drama e asigurat de un autobuz cu copii condus de un pensionar ce se avantura in direct in zona de combat.
Exista foarte putine filme in care continuarea e mai buna decat originalul si din pacate exista o sumedenie de filme in care continuarea e de-a dreptul execrabila, ca si in cazul Fast & Furious de altfel.
