Ce au spaniolii și n-au românii?

Screenshot 2018-10-11 at 12.31.23

Sau poate că e mai bine să spun: Ce au vesticii și n-au esticii?

În cazul în care nu trăiți într-o peșteră fără TV și nu citiți știri de pe net atunci probabil c-ați aflat că aici, în Mallorca, a avut loc în urmă cu două zile o catastrofă naturală care s-a soldat cu 10 morți și 3 dispăruți și cu pagube materiale care depășesc cu siguranță suta de milioane de euro.

Doar pentru repararea celor 4 șosele încă afectate de viitură e nevoie de 23 de milioane de euro.

Long story short, cum spun americanii. Ceea ce avea să fie o furtună tropicală tipică pentru zona asta și sezonul în care ne aflăm s-a transformat într-un coșmar în mai puțin de 30 de minute.

Două mase de aer cu proprietăți diferite s-au ciocnit deasupra unei zone anume și în combinație cu alți factori, precum lipsa de întreținere și decolmatare a văilor și construcții aflate în zone potențial inundabile au atras după sine apocalipsa.

Nu, n-a fost vorba de încălzirea globală pentru că e un fenomen care se repetă la căteva zeci de ani, însă atinge o astfel de intensitate doar odată la o mie și ceva de ani.

Revenind la ideea din titlu. Să vă explic ce au spaniolii și n-au românii.

Marți pe la ora 18:00, ora locală, a început potopul cu precipitații cuprinse între 180 și 250 de litri pe mp. A plouat și pe la noi (suntem la vreo 15 km. distanță de zona zero) la fel de consistent și ne așteptam să vedem la știri informații despre incidente minore și izolate.

Numai că la ora 21:00 televiziunea locala difuza în buclă imagini filmate cu telefonul și transmise de diverși martori ai urgiei de la zona zero. În imagini se putea observa cum prin mijlocul unui mic orășel trecea un adevărat râu a cărui adâncime depășea 2 metri și care lua cu el tot ce întâlnea în cale. Se vorbea de oameni refugiați prin pomi și pe acoperișurile caselor.

La ora aia nu știa nimeni cam care-i magnitudinea tragediei, iar primii care au intervenit au fost cei de la protecția civilă locală de prin localitățile învecinate și neafectate de viitură.

Târziu în noapte, când s-a conștientizat magnitudinea dezastrului s-a cerut intervenția unității militare pentru operațiuni de urgență și calamități naturale. Era nevoie dat fiind faptul că într-un astfel de context, dotările locale nu puteau să ofere suportul logistic de care era nevoie.

Într-o oră, un avion Hercules decolat de la o bază din Valencia a aterizat în Palma și a adus 80 de militari antrenați pentru astfel de situații și dotările necesare pentru misiuni de căutare și salvare.

A doua zi la ora 9:00 toate ziarele, radiourile și televiziunile locale, dar și naționale și internaționale raportau despre magnitudinea dezastrului, iar localnicii își dădeau seama că e vorba de un adevărat cataclism.

Se vorbea de 5 morți și 28 de dispăruți.

Tot la ora 9:00, în plină zonă calamitată și sub amenințarea unor noi furtuni de cod galben, respectiv portocaliu, compania de întreținere a drumurilor și șoselelor lucra intens pentru a repara, măcar parțial drumurile afectate:

În total era vorba de 11 drumuri afectate și de întreaga zonă de nord-est izolată de restul insulei.

Până la ora 21, adică în 12 ore, doar cu materia primă pe care au avut-o la dispoziție și cu utilajele din dotare, echipele de la întreținerea drumurilor au reușit să repare 7 din cele 11 drumuri afectate, restabilind astfel circulația între localități și oferind posibilitatea de a ajunge în orice localitate din zonă pe drumuri sigure.

Cele patru rămase au nevoie de studii și reparații majore din moment ce viitura a luat cu ea și câteva poduri sau secțiuni de drum de până la 20 metri lungime:

La ora 11, serviciul de urgență emitea un comunicat oficial în care ruga oamenii să nu mai ducă mâncare, apă și pături pentru că există stocuri suficiente cât să satisfacă nevoile curente.

O oră mai târziu ruga oamenii să nu mai sune la numărul de urgență pentru a se oferi voluntari din moment ce există specialiști pentru astfel de situații pe teren și li se recomanda să apeleze alt număr unde pot să sune ca să se ofere voluntari pentru orice altă activitate relaționată cu dezastrul respectiv.

La întrarea în zona zero s-au dus sute de oameni care și-au luat liber de la serviciu ca să dea o mână de ajutor acolo unde e nevoie. 

La amiaz au apărut și politicienii, ca să facă poze dând mâna cu oamenii. O astfel de situație e bună pentru PR-ul politic pentru că politicienii arată că le pasă, iar fraierii pun botul.

Desigur, au apărut și oamenii publici cărora chiar le pasă. Rafa Nadal, a cărui academie e la nici 10 km. de zona zero, a emis un comunicat de presă prin care a anunțat că a deschis porțile academiei tuturor celor afectați de calamitate și care au nevoie de un loc în care să stea și să mănânce până se rezolvă situația ca să se poată întoarce acasă.

Și n-a făcut doar atât Rafa Nadal ci s-a dus personal în zona afectată și a lucrat cot la cot cu voluntarii ca să curețe noroiul de prin case:

În stânga politicieni plimbându-se cu presa după ei, în dreapta Rafa Nadal muncind.

Ziua s-a încheiat cu 10 morți contabilizați și cel puțin trei dispăruți, dar și cu viralizarea unui video în care un localnic povestea supărat cum sute de oameni s-au dus către zona zero ca să ajute și au fost opriți sau întorși din drum de poliție care nu a vrut să-i lase să intre.

Așa că oamenii și-au abandonat mașinile pe câmp și s-au dus de capul lor pe câmp și peste dealuri ocolind controalele de poliție ca să poată să dea o mână de ajutor pentru curățarea caselor și străzilor.

Nimeni nu se lamenta în vreun fel și nu-și plângea de milă, iar toți voluntarii spuneau că s-au dus acolo pentru că voiau să facă cumva ca viața în zona afectată să revină la normal cât mai repede posibil.

Azi e soare, sunt 28 de grade pe aici, iar țara ține trei zile de doliu național pentru victimele dezastrului natural de marți seara.

Pe o rază de 7 km. s-a schimbat relieful, la propriu. Unele plaje și faleze au dispărut. Zeci, dacă nu chiar sute de mașini au fost luate de ape și doar existența unor zone tampon și clădiri aproape de mare au făcut ca doar 5-6 mașini să ajungă în mare.

Mâine e ziua națională, iar multe dintre activitățile festive, locale, au fost suspendate. Steagurile sunt încă în bernă și vor rămâne așa cel puțin până duminică.

Între timp, pe social media lumea se mobilizează și se organizează pentru a face față dezastrului și pentru a face ca viața în zonă să revină la normal cât mai repede.

Pentru toți e vorba de o provocare, o misiune care trebuie dusă la bun sfarșit, nu un blestem pe marginea căruia să se lamenteze în fața unei sticle de palincă în primul birt.

N-am să trag nicio concluzie, concluzia o s-o trageți voi comparând situația asta cu diverse calamități naturale de pe la noi care întâmplător au loc an de an nu odată la 30 sau 50 de ani.

P.S. Azinoapte, zonele afectate au fost strașnic păzite de patrule de poliție pentru ca nu cumva niște musafiri din est să dea o raită pe acolo ca să vada daca nu cumva e ceva de furat…

P.P.S. Un alt lucru pe care nu-l au spaniolii e lipsa de bun simț a unor troli cinici care atunci când cineva le povestește o situație reală, tragică nu se pot abține să nu facă glume proaste pe subiect.