Amintiri din vremuri de gripă

Amintiri din vremuri de gripă

Se întâmpla în urmă cu vreo 14 ani.

La nivel mondial începuse ceva paranoia.

Exista o amenințare reală datorită propagării unui virus ce producea gripă la găini, iar virusul respectiv se putea contagia și la oameni.

Pe afară unii muriseră deja din cauza virusului respectiv, iar Uniunea Europeană dăduse directive clare fiecărui stat membru pentru a combate amenințarea.

În România era destul de liniște, însă apăreau și pe la noi localități cu cazuri confirmate.

În marile ferme avicole se producea o epurare fără discriminare.

Sau cel puțin așa se comunica pe la TV.

Mii sau zeci de mii de găini erau ucise chiar și fără să fie confirmate cu virusul respectiv.

Urma să-mi sărbătoresc ziua de naștere așa că am invitat niște prieteni de la mare depărtare.

Unul din ei urma să vină din București, dar m-a rugat dacă pot să-l iau de la Brașov pentru că nu prea avea legături bune.

Dis de dimineață m-am pornit spre Brașov.

Auzisem de pe la TV că sunt localități în carantină, dar că se pot tranzita fără probleme așa că am plecat la drum fără emoții.

N-a trecut prea mult timp și am ajuns la intrarea într-o astfel de localitate.

Se făcea dezinfectare, și la intrare și la ieșire.

Postul de dezinfectare era suprarealist.

Pe asfalt era un covor banal, iar pe marginea drumului niște indivizi îmbrăcați în combinezoane și cu măști dădeau cu o soluție unsuroasă pe mașini folosind niște pompe ca ălea de stropit via.

Nu știu cât era de eficient procedeul ăsta sau dacă soluția aia era într-adevăr suficient de concentrată.

Știu sigur că pe sub mașină și pe la motor nu prea ajungea dezinfecția respectivă, iar diverse anchete ulterioare au dovedit că soluția era lungită și parțial ineficientă.

Mă rog, oamenii erau acolo și se făceau măcar că-și fac datoria.

Probabil că în definitiv succesul perioadei de contingență a ținut mai degrabă de noroc și de factori externi.

După ce am trecut prin 6-7 localități în carantină am ajuns la Brașo și am tras în gară.

Eram lihnit de foame așa că m-am dus la singurul butic deschis și am cerut un sandiwch cu șnițel de porc sau vită.

Duduia mi-a zis că nu mai are, s-au dat toate și a mai rămas doar de pui dacă vreau.

Am strâmbat din nas și i-am zis să-mi pună totuși unul.

Mi-a răspuns că e foarte bun și nu e contaminat pentru că puiul vine din Brazilia.

Mă gândeam că nici dracu nu aduce pui din Brazilia pentru un butic din Brașov.

Costurile sunt extrem de mari și cel mai probabil erau stocuri vechi de pe la una din cele două fabrici agricole de la Codlea, care era peste deal de Brașov.

Probabil că avea săraca femeie un fetish cu Brazilia sau s-a gândit că e o minciună suficient de plauzibilă încât să vândă.

Nu vindea, dar vindea foamea mai bine așa că în plină criză de gripă aviară am mâncat pe nerăsuflate un sandwich de pui într-o zonă cu măsuri de contingență.

Poate c-am avut noroc, poate că puii ăia erau sănătoși, poate că toată criza aia a fost până la urmă supraevaluată.

Spre deosebire de asta care a fost și încă este subevaluată.

Deocamdată nimeni nu poate să spună.

Un lucru e sigur și anume că paza bună trece primejdia rea.

Amintiri din vremuri de gripă