viata

Despre viaţă şi gânduri

Zilele acestea când am citit că doi colegi din presă au lăsat totul baltă şi pleacă în Teneriffe (poate definitiv, poate nu) am început să îmi amintesc gândurile mele de plecare din ţară. Nu de tot. De ceva ani caut şi sper să găsesc soluţia plecării ca voluntar în Africa pentru maxim 3 luni. Ce să fac acolo? Să lucrez cu copiii: să îi învăţ reguli de bază de igienă, sau engleză sau altceva…. orice este nevoie. Lili îmi tot spune că nu este de mine aşa o plecare, mai ales că nu stau foarte bine cu sănătatea, plus că sunt destui copiii de ajutat şi în Sibiu. Are dreptate, dar aici am lucrat ani buni cu copiii din familii sărace. Cu succes sau fără, depinde de la caz la caz. Munca în asistenţă socială nu este uşoară. O continui şi acum, ca voluntar.
Apoi ieri am ieşit să duc gunoiul. La container m-am întâlnit cu o gaşcă de copii. Sunt tot acolo zi de zi de vreo 3 luni. Caută în gunoaie, se joacă, fac foc să se încălzească. Mereu le las câte ceva de mâncare. Ieri nu aveam nimic. Dar când m-am întors din oraş le-am dus o pîine mare. Măcar atât. Asta în timp ce alţii hrăneau câinii din zonă (oricum hrăniţi deja de aceşti copii cu resturi din gunoaie) şi urlau la copii să stingă focul…
Continue reading

Viata ca un imens puzzle

Pentru ca zilele acestea m-am apucat de o indeletnicire draga mie mai demult aceea de a face puzzle-uri va scriu azi despre viata ca un imens puzzle.

Cand cautam piesele acelea mici, incercand sa le potrivesc ma gandeam ca si viata noastra seamana mult cu aceasta indeletnicire.

De cand ne nastem si pana murim suntem un urias puzzle atat pentru noi insine, cat si pentru cei din jur. Incercam de mici sa ne compunem intr-o forma perfecta. In acelasi timp parintii si prietenii, rudele si vecinii, profesorii si cunoscutii vin si aduc si ei bucti de puzzle pentru a ne constitui in ceea ce suntem la maturitate.

Dar nici atunci jocul nu se termina. Nu suntem completi. Incercam sa maia ranjam piesele poate iese mai bine la servici sau in viata personala. Prietenii, familia, cunoscutii, colegii vin si ei cu piese. Si viata noastra ea forme diverse. oricat credem ca stim cum va fi intodeauna e loc de surprize mai mici sau mai mari, mai dese sau mai rare.

Si imbatrinim si continuam sa punem piese, nepoti, rude disparute, prieteni ingropati pana disparem si noi.

Toata viata ne punem si ni se pun piese de puzzle, asa cum si noi punem piese altora. Si din toate vietile noastre se compune omenirea si istoria. Fiecare o construim printr-un joc de puzzle. Ni se pare ca e vorba doar de noi, dar de fapt e vorba de intreaga omenire.

Unde sa pun urmatoarea piesa?

Cola in cafea… sau despre sare si piper in viata

Intr-o zi la birou colega mea servea o cafea tare de dimineata peste care a adugat cola. Asa, sa-i mai dea tarie. Ma gandeam cata nevoie avem in viata de energizante fie ele din bauturi sau din actiunile noastre.

Avem o viata searbada uneori. Intram fara sa vrem in monotonie la servici, in relatii, familie. Daca ne dam seama de asta, simtim nevoia sa ne saram si piperam viata cu evenimente care sa ne provoace fie intelectual, emotional sau instictual.

Vrem sa iesim din monotonie. Unii apeleaza la o dezbatere intelectuala pe o anumita tema. Altii se angreneaza in actiuni comunitare. Asta ca sa isi stimuleze intelectul. Sunt multe metode ce pot fi folosite pentru stimularea intelectului.

O stimulare mai provocatoare e cea emotionala. Cand facem jocuri erotice sau cand ranim inadins persoana iubita pentru a vedea daca ne iubeste. E un sado-masochism sentimental la unii care ajuta in relatie. La altii da rateu. Cautam stimulii emotionali in vise erotice sau romantice. Cautam in vieti virtuale pe internet unde ne dedublam intr-un alt personaj. Ne transformam emotional temporar pentru a da sare si piper relatiei de zi cu zi sau doar pentru a cauta ceva nou, provocator.

Stimularea instinctelor tine de fizic si nu numai. E o stimulare aparent puerila dar cu efecte pe toate planurile. Cand ne dam drumul tuturor sentimentelor altfel ascunse pentru a sari cu coarda de pe un pod sau din avion cu parasuta. Cand mergem pe munte sau ne ratacim intentionat intr-un cartier sau oras strain. Vrem provocarea. vrem stimulul. vrem sarea si piperul vietii.

Apoi revenim la noi insine. Treptat reintram in viata monotona. Stabilitatea ne face bine – o perioada. Apoi cautam un nou stimul. De la cafeau de dimineata, la aventura din vis sau la saltul in necunoscut.

Cadouri Personalizate

Suntem si pe Facebook

banner licuricii
Get Adobe Flash playerPlugin by wpburn.com wordpress themes