Podul Minciunilor

In ultimul timp, de cand am descoperit avantajele de a te exprima liber pe blog, am facut cunostiinta cu cruda realitatea romaneasca. Din cauza blogului Mazemania am pierdut un servici. Greu gasesc altul in Sibiu… Dar iata ca nu sunt singur: un blogger sutdent de la Universitatea Dimitrie Cantemir e exmatriculat zilele astea pentru ca are blog si scrie despre ce se intampla in acea Universitate…. cititi si sprijiniti-l aici.

Poate nu stiti ca Guvernul si Parlamentul au trecut in 2008 Legea 298 care de fapt reinventeaza Securitatea ca politie politica. A aparut, firesc, si o petitie pentru abrogarea de urgenta a legii. Cititi petitia, semnati si dati link la toti cunoscutii, asta daca mai vreti sa traiti intr-o democratie!

Citeste si semneaza petitia

Cu totii auzim adesea la televizor vreun ziarist spunand cat de importanta e libertatea de exprimare. Dar tot atat de des aflam direct sau indirect cazuri cand aceasta libertate este ingradita ori blocata in vreun fel.

Eu inca mai cred in libertate. In toate formele ei, inclusiv cea de exprimare. Summitul NATO a aratat ca statul roman nu crede in libertatea de exprimare. Au fost blocate site-uri internet ale celor anti-NATO, au fost arestati oameni pentru ca aveau carti si pliante la ei anti-NATO. La fel faceau si nazistii cand in euforia anilor 30 ardeau cartile netolerate de regim. Parca nimic nu se schimba doar formele.

Triam intr-o lume guvernata de corporatii cu interese mai presus de individ, unde afacerile, banii, puterea primeaza. Omul ramane pe ultimul plan, mereu. Corporatiile nu vor libertate de exprimare, ei vor CLIENTI, vor CONSUMATORI si atat. Vor o masa maipulata sa cumpere un produs sau altul.

Guvernele devin subjugate ale corporatiilor si executa ordinele acestora de multe ori. Coruptia politicienilor romani e doar o prima fateta a acestei coruptii mondiale.

Exista oameni in Occident care au inteles ca libertatea de exprimare a individului este foarte importanta si nu trebuie tolerata nicio forma de abuz. Dar la noi mai e mult de lucru.

Cei ce vorbesc in comunitate contra curentului majoritar sunt etichetati ca defaimatori, negativisti sau in orice fel peiorativ posibil. Li se inventeaza istorii, apelative si obiceiuri in scopul discreditari. Comunitatea, piata nu mai este locul de batalie ci mass media. Presa devine un camp de lupta nu al ziaristilor cum ar crede unii, ci al oamenilor de afaceri, al politicienilor.

Vrei sa vorbesti liber imi spunea mai demult un batran trecut prin multe in viata? Nu te opreste nimeni! Doar tu te poti opri pe tine insuti sa vorbesti liber. Daca tu vrei sa vorbesti, poti. Problema e ca EI vor face tot ce pot sa te opreasca. Vei fi injurat, vei fi dat afara, vei fi izolat, vei fi chiar batut sau poate omorat. Dar daca tu crezi in adevar pana la moarte ei nu te pot opri sa vorbesti liber. Cine te asculta? EI zic ca nimeni, dar daca nu te-ar asculta nimeni, de ce le este teama LOR de tine?

Asta am invatat la 17 ani. Imi amintesc aceste vorbe si acum si le-am avut mereu in minte de atunci. Imi calauzesc viata inca pe acest pricipiu. Acela al non-violentei, al liberei exprimari, al schimbarii celor din jur in oameni mai buni prin propriul exemplu. Am avut parte in timp de dusmani, de critici, injuraturi, blesteme si cine mai stie cate altele. Dar nu am cedat. Daca crezi cu adevarat in ceva nimeni nu te poate opri din marsul tau spre a realiza ce ti-ai propus. Istoria arata ca orice obstacol poate fi depasit. Si chiar daca unul cade, altul se rdica si merge mai departe. Pur si simplu nu putem fi opriti sa vorbim liberi!

Cu totii ati citit sau macar ati auzit povestea lui Don Quijote. Zilele acestea cativa cunoscuti mi-au zis ca parca sunt “Don Quijote”, prea ma lupt cu morile de vant…. Am stat si m-am gandit cateva zile. Oare sunt un Don Quijote de Sibiu? Un idealist, un getlemen care se viseaza cavaler intr-o lume in care nimic nu pare sa poata fi schimbat? Si morile de vant asociate de toti din jurul meu cu autoritatile sunt niste balauri sau doar sisteme invechite ce functioneaza de la sine cu singurul scop de a se auto proteja?

Cine sunt eu? “Un om loameni” este o expresie care poate ma descrie mai bine. Un idealist e adevarat. Un pasnic, iubitor de frumos si mai ales de dreptate. Nu cred in violenta nici macar verbala. Cred ca oamenii din jurul nostru pot fi schimbati spre mai bine daca doresc si ei acest lucru. Cred ca oamenii pot fi expusi si la alte idei decat cele incetatenite intr-un sistem ce functioneaza de la sine si in care omul inca nu este pe primul plan, ci sitemul. Cred in valori umane si cred ca doar oamenii simpli impreuna pot aduce adevarata schimbare prin actiunea fiecaruia.

Cred ca Don Quijote sunt mai multi in Sibiu. Se lupta unii de ani de zile cu sistemul. Si par sa nu izbandeasca. E doar o impresie lasata de sistem. In fiecare zi ei mai castiga un om, mai castiga o speranta de mai bine.

Sa gandim liber! O spun tuturor celor ce ii intalnesc. Haideti sa ne permitem sa gandim liber. Sa ne permitem sa punem la indoiala ce ne inconjoara si mai ales sistemul.

Stiti majoritatea ca ultimii ani am avut multe piedici puse si totusi am ramas un optimism. Mereu zambind sau razand incerc sa ii fac si pe ceilalti sa simta bucuria vietii. Sa se simta liberi!

Ultimele zile au adus o noua “intalnire” a mea cu sistemul care s-a desfasurat exact cum anticipam. Cei din sistem credeau ca ma doboara luandu-mi biroul…o chestie materiala. Au uitat ca unui idealist chestiile materiale ii prisosesc. Citeam despre detinutii politici ai regimului comunist care oricat erau torturati fizic nimeni nu le putea lua libertatea de gandire. Si poate de aceea ce-a mai grozava tortura a acelei perioada au suferit-o toti romanii, in afara inchisorilor, care treptat li s-a inoculat ideea ca ei sunt mici si sistemul este totul pentru ei. Astazi inca multi mai sufera de pe urma acestei torturi.

Dar cum ghioceii ies primavara asa si noi oameni. Oamenii liberi de prejudecati, liberi de gardurile de sarma ale indoctrinarii. Sunt inca putini, dar mult mai multi decat erau la Revolutie. Si atunci au reusit sa schimbe o tara! Cinste lor. Acum trebuie sa schimbe o mentalitate.

Sunt un idealist, dar nu un visator si nici un utopic. Cred ca schimbarea e buna si cred ca sistemul si oamenii pot vedea o noua lume in care sistemul este facut de oameni, pentru oameni si cu oameni. Cred ca sistemul poate iesi din mana unui grup de indivizi pentru a fi in mana oamenilor prin participare cetateaneasca.

Ultimele demersuri cetatenesti au fost respinse din start de sistem. Dar nu s-a terminat totul aici. Oamenii au simtit gustul libertatii de a gandi si a se exprima. Si vor tot mai mult sa spuna ceea ce vor. Nimeni nu ii poate opri. Pana la urma sistemul va fi nevoit sa se schimbe. Mai intai va incepe prin a face unele concesii, apoi treptat interiorul sistemului se va schimba.

Cred in vremurile in care functionarii vor gandi ca cei din societatea civila si politicienii vor fi zilnic intre oameni pentru a-i asculta si mai ales pentru a invata de la ei.

Sunt un Don Quijote de Sibiu? Daca da, multumesc lui Sancho Panza si tuturor celor care mai cred in cavaleri ce lupta pentru oameni.