Cu totii ati citit sau macar ati auzit povestea lui Don Quijote. Zilele acestea cativa cunoscuti mi-au zis ca parca sunt “Don Quijote”, prea ma lupt cu morile de vant…. Am stat si m-am gandit cateva zile. Oare sunt un Don Quijote de Sibiu? Un idealist, un getlemen care se viseaza cavaler intr-o lume in care nimic nu pare sa poata fi schimbat? Si morile de vant asociate de toti din jurul meu cu autoritatile sunt niste balauri sau doar sisteme invechite ce functioneaza de la sine cu singurul scop de a se auto proteja?

Cine sunt eu? “Un om loameni” este o expresie care poate ma descrie mai bine. Un idealist e adevarat. Un pasnic, iubitor de frumos si mai ales de dreptate. Nu cred in violenta nici macar verbala. Cred ca oamenii din jurul nostru pot fi schimbati spre mai bine daca doresc si ei acest lucru. Cred ca oamenii pot fi expusi si la alte idei decat cele incetatenite intr-un sistem ce functioneaza de la sine si in care omul inca nu este pe primul plan, ci sitemul. Cred in valori umane si cred ca doar oamenii simpli impreuna pot aduce adevarata schimbare prin actiunea fiecaruia.

Cred ca Don Quijote sunt mai multi in Sibiu. Se lupta unii de ani de zile cu sistemul. Si par sa nu izbandeasca. E doar o impresie lasata de sistem. In fiecare zi ei mai castiga un om, mai castiga o speranta de mai bine.

Sa gandim liber! O spun tuturor celor ce ii intalnesc. Haideti sa ne permitem sa gandim liber. Sa ne permitem sa punem la indoiala ce ne inconjoara si mai ales sistemul.

Stiti majoritatea ca ultimii ani am avut multe piedici puse si totusi am ramas un optimism. Mereu zambind sau razand incerc sa ii fac si pe ceilalti sa simta bucuria vietii. Sa se simta liberi!

Ultimele zile au adus o noua “intalnire” a mea cu sistemul care s-a desfasurat exact cum anticipam. Cei din sistem credeau ca ma doboara luandu-mi biroul…o chestie materiala. Au uitat ca unui idealist chestiile materiale ii prisosesc. Citeam despre detinutii politici ai regimului comunist care oricat erau torturati fizic nimeni nu le putea lua libertatea de gandire. Si poate de aceea ce-a mai grozava tortura a acelei perioada au suferit-o toti romanii, in afara inchisorilor, care treptat li s-a inoculat ideea ca ei sunt mici si sistemul este totul pentru ei. Astazi inca multi mai sufera de pe urma acestei torturi.

Dar cum ghioceii ies primavara asa si noi oameni. Oamenii liberi de prejudecati, liberi de gardurile de sarma ale indoctrinarii. Sunt inca putini, dar mult mai multi decat erau la Revolutie. Si atunci au reusit sa schimbe o tara! Cinste lor. Acum trebuie sa schimbe o mentalitate.

Sunt un idealist, dar nu un visator si nici un utopic. Cred ca schimbarea e buna si cred ca sistemul si oamenii pot vedea o noua lume in care sistemul este facut de oameni, pentru oameni si cu oameni. Cred ca sistemul poate iesi din mana unui grup de indivizi pentru a fi in mana oamenilor prin participare cetateaneasca.

Ultimele demersuri cetatenesti au fost respinse din start de sistem. Dar nu s-a terminat totul aici. Oamenii au simtit gustul libertatii de a gandi si a se exprima. Si vor tot mai mult sa spuna ceea ce vor. Nimeni nu ii poate opri. Pana la urma sistemul va fi nevoit sa se schimbe. Mai intai va incepe prin a face unele concesii, apoi treptat interiorul sistemului se va schimba.

Cred in vremurile in care functionarii vor gandi ca cei din societatea civila si politicienii vor fi zilnic intre oameni pentru a-i asculta si mai ales pentru a invata de la ei.

Sunt un Don Quijote de Sibiu? Daca da, multumesc lui Sancho Panza si tuturor celor care mai cred in cavaleri ce lupta pentru oameni.

Caurari:

• don quijote sibiu