Prolog
uite ca mi-am facut si eu curaj sa scriu pe pod…de cand m-am hotarat sa accept propunerea lui Calin, m-am tot gandit la cum o sa fie prima postare. O postare care sa cuprinda ceva despre mine, ceva despre motivatia mea de a scrie pe acest blog.In cele din urma am ajuns la urmatoarea concluzie…
Ma numesc Miruna Roman, majoritatea prietenilor ma cunosc drept Miru, de 3 ani am dat Sibiu pe Cluj, si de fiecare data cand vin acasa imi dau seama ca am facut alegerea potrivita. Imi place mult sa vorbesc si sa rad, si de aproape 2 ani am inceput sa vorbesc prin intermediul micului meu blog, un loc unde pot sa scriu despre ce simt, si ma face fericita sau suparata, un loc unde ma pot ascunde in spatele cuvintele scrise pe tastura si nerostite in viu grai, dar la fel de asumate. Si asta sper sa reusesc sa fac si aici…sa imi impartasesc cu voi tot ceea ce tine de mine. Ador muzica si sa dansez, iubesc soarele si ziua e automat una buna daca atunci cand ma trezesc vad cerul senin. Despre mine sau pasiunile mele as putea scrie mult si bine, insa sper sa descoepriti mai multe prin postarile mele.
Acestea fiind spuse, le urez bun venit si celorlalti autori si la cat mai multe si bune postari
în
în
în
în 
















































Bine te-am gasit, Miruna! Viata lung pe pod iti doresc!
Multumesc Andreea! la fel si tie
Succes, Miruna! Rasetele si zambetele tale vor insufleti podul….
multumesc Calin! sa speram ca zambetele mele vor ajunge pana la sibiu
‘de 3 ani am dat Sibiu pe Cluj, si de fiecare data cand vin acasa imi dau seama ca am facut alegerea potrivita’… ai putea sa ne spui cateva motive pentru care consideri ca e o alegere potrivita?
sigur…in primul rand e centru universitar mai mare si mai apreciat decat ULBS, apoi e faptul ca Clujul e mult mai dezvoltat, oferind mai multe sanse de cariera, voluntariat in mai multe domenii si activitati culturale diversificate. Plus ca fiind un oras nou unde nimeni nu ma cunostea la inceput si nu aveam relatile parintilor de acasa, am putut sa ma dezvolt bazandu-ma doar pe fortele proprii. suficient?