Singurele lucruri roz, in tara noastra, sunt hainele si accesoriile pitipoancelor. Privirile cenusii ale celor mai deplorabili, oameni vrednici vreodata, sibieni in speta, dar nu numai, sunt incarcate de obscuritatea zilelor ce vor veni.
Pentru ei, cele mai multe zile fac parte dintr-o serie de chinuri in care singurele bucurii se prezinta sub forma zilelor calduroase, si agonisirea banutilor de paine si alcool, facand apel la mila concitadinilor.
In marea noastra ignoranta trecem scarbiti pe langa nenorocitii care imbacsesc bancile parcurilor sau ii ocolim mai abitir decat pe niste bestii in libertate. Nu merita din partea noastra nici macar sa-i oblojim printr-o privire, deci nu incape vorba ca suntem dispusi a le acorda mai mult. Cu toate acestea, fie ca ne place sau nu, si ei fac parte din societatea noastra neconditionat de un minim de atentie.

Cu cat sunt mai multi cu atat mai bine ne definesc cadrul social, in care ne balacarim, din care lipsesc programe care sa ii sprijine, sa ii reabiliteze, sau care sa ii reintegreze in societate.
Prioritatile noastre sunt strict definite in jurul amplificarii castigurilor proprii.

Gigel