Podul Minciunilor

O şleată de cititori ai podului privesc confuzaţi sau excitaţi o postare ironică scrisă de o persoană ce neagă ca ar fi scris-o, dar toata lumea ştie cine e. O trupă de vechi cititori ai blogului, ale căror interese ar trebui înţelese, dar unii care nu acceptă şi altceva, care se sperie când văd pe site un clip de pe youtube şi spun cu scârbă: copy/paste!!

Ar trebui să vă interesaţi, fraţilor, ce înseamnă new media sau, mai pe limba voastră, blogging-ul, de orice natură ar fi el. Că până şi cele mai importante publicaţii online bagă clipuri de pe youtube şi până la urmă, ce făcea Călin aici, era jurnalism cetăţenesc.

Dacă vă deranjează recomandarea unui film dintr-o manieră personală de ce nu săriţi acolo să comentaţi? Că n-a stârnit reacţii! ba uite, iritare şi scârbă printre cititorii fideli ai blogului, care apar acum numai când îi deranjzează ceva.

Poate aţi uitat că şi Călin scria despre filme şi de cele mai multe ori nu stârnea reacţii. Poate o carte şi un film v-ar face să mai uitaţi din bârfele şi ciripiturile prosteşti din urbea asta. Că vă place scandalul chiar şi-atunci când e o minciună. Nu contest ironia postării anterioare şi ingeniozitatea autorului, pentru cei ce au înţeles totuşi ceva. Şi totuşi, printre cele mai populare postări de pe blogul ăsta se numără cel cu Laura Dobrotă babtistă, Club Kapital, Alina Plugaru sau Nicolle aia.

Nişte cititori care îi fac pe plac lui Călin, reacţionează bine sau rău la schimbarea autorului. Îl periază şi-l cheamă disperaţi înapoi, poate până la urmă, ăsta a fost şi scopul. Se pare că numai disputele mai instigă lumea la lectură. Nu vreau să cuceresc un public însetat de scandal.

Sau ar fi trebuit mai bine să scriu:

Mafiotul Călin Blaga a renunţat la blog, a ales cele mai neinspirate persoane pentru a continua să scrie şi acum aşteaptă curios într-un colţ, apariţia lui eroică pe blog pentru a-şi salva cititorii de la spartul ochilor. O, acest salvator, care vă binecuvânta până de curând cu postări incitante despre mogulii şi politicienii sibieni, nişte ciobani până la urmă, doar aşa ne spune poll-ul şi acolo intră toţi!

Numai bine!

sursa foto

Cunoscut ca jurnalist, deontolog, analist politic, fâs, bla, bla, bla….  Blaga Călin, “marele” redactor-şef al săptămânalului Sibiu 100% declara în urmă cu câteva zile retragerea de pe blogul Podul Minciunilor, din aşa zise” motive personale”. De curând  acesta a fost văzut în compania unor personaje ceva mai controversate, dar şi cunoscute ale  Sibiului în zona hotelului Ramada ce aparţine  unui mare “şmecher” al urbei. Printre ei se pare că se afla şi primarul Sibiului împreună cu câţiva “cetăţeni europeni”, noul patron al blogului  şi diverşi oameni de afaceri din judeţ şi nu numai. Întâlnirea urma să aibă loc în Braşov pentru a fi departe de ochii tuturor…. dar se pare că noul patron al blogului împreuna cu Iliuţă Crabulea au ţinut morţiş să rămână în localitate datorită altor întâlniri. (spun gurile rele aşa cum îi plăcea domnului Blaga să spună). Tema discuţiilor a fost “se pare ” preluarea imaginii acestora de către firma de publicitate pe care Blaga o conduce indirect de ceva vreme. Cunoscut ca un bun orator acesta se bucură de aprecierea lor şi asta pentru că noul deţinător al blogului a ţinut să-l scoată în faţă pentru ca apoi să preia mediatizarea lor din umbră. Blaga a adus de-a lungul timpului o grămadă de acuzaţii unora dintre aceştia tocmai pentru ca acum să nu fie considerat “omul lor” care  îi va promova  impreună cu  tinerii noi apăruţi pe blog. Acest moment se pare că a fost luat în calcul de ceva timp….. Au apărut postări noi, în care apar  tineri studenţi ce au (s-au nu) câte ceva de spus. Cei care vor posta în continuare se pare ca sunt “deăia”. În zona de unde provin eu cuvântul deăia sună…….. urât. Oare Blaga şi şleata lui de cocalari chiar să fie deăia? Un lucru e cert însă, fostul deţinător al blogului lucrează rafinat creând impresia că e oaie când de fapt e lup. În ceata lupilor din judeţ.

Se pare ca, dupa ani de postat, Calin s-a aruncat de pe pod. Trist, dar dintr-un motiv greu de inteles prin gandire rationala, fostul autor principal al acestui blog  s-a gandit sa predea stafeta unor “deăia”. Din pacate pentru timpul meu liber, eu sunt unul dintre acei “deăia”.

Nu stiu la ce sa ma astept de la aceasta schimbare de situatie… Defapt, nu ma astept la nimic. Din cate vad din introducerile noilor autori, grupul minciniosilor de pe pod promite sa fie unul divers, probabil din acest motiv am fost invitati de Calin pentru a-i continuam  munca. Slabe sanse. Cred ca suntem la fel de diferiti intre noi cat suntem diferiti de Calin, ceea ce va duce la schimbarea sufletului blogului (daca credeti ca blogurile au suflete).

Ma numesc Badoi Fabian (Fabi pe scurt) si sunt un “deăla”. De la mine sa va asteptati la postari infrecvente, la opinii puternice dar motivate si  la o lispa pandemica a diacriticelor.  Sa va asteptati la fraze lungi, bogate in conjunctii si semne de punctuatie, la ideile unui om care nu a aprins un televizor de aproape doi ani de zile. Nu cred in politica, pe versoul buletinului am patru cicatrici cauterizate de simplul gand ca am votat cu singurul candidat demn atat de respect cat si de functie pe care il stiu, Chewbacca.

Cat despre Calin, cred ca va ramane, chiar daca doar in spirit (adica in commenturi), Sfantul Patron al Blogging-ului Pontific.

Căutam zilele trecute pe îndrăgitul youtube o melodie fără surprize, iar din link în link, am aterizat aici:

Melodia o ştim cu toţii (oarecum), pe mine m-a intrigat combinaţia – nefericită, urâtă chiar. Johnny Depp şi Charlotte Gainsbourg! Nu ştiu ce să zic despre tanti asta, dar e urâtă (părerea mea!). O fi actriţă bună, nu ştiu, nu am văzut încă Antichrist, dar din alte filme văzute cu ea, în afară de faptul că e urâtă nu mi-a lăsat nicio impresie. Şi totuşi, în ciuda combinaţiei, am căutat eu repede pe imdb filmul comun celor doi. Şi-am dat de franţuzescul Ils se marièrent et eurent beaucoup d’enfants regizat de Yvan Attal, un israelian care aduce parcă a Robert De Niro.

N-am stat pe gânduri şi-am făcut rost de film. Johnny Depp, Radiohead şi film franţuzesc suna deja prea bine pentru mine, chiar şi cu Charlotte Gainsbourg în el. Despre ce e filmul ăsta? Nu despre o viaţă ca-n basme, cum îi spune titlul, iar Johnny Depp nu e decât un străin, o tentaţie. E vorba despre diferite cupluri sau aproape cupluri care au probleme. Unii le ascund, par indiferenţi şi le ignoră cu durere, alţii, din contră, le expun în aşa fel, încât îşi exasperează zilnic vecinii. Comedie şi dramă, râsete şi-o tristeţe pitită, adunate într-un film cu bărbaţi care nu pot să iubească o singură femeie, chiar dacă de ea se îndrăgostesc de fiecare dată ca-n prima zi. Personaje pline de surprize. Un bărbat cu o familie de vis şi cu-o amantă maseuză. Cu o soţie ce nu renunţă. Un film cu Johnny Depp pe post de eliberare pentru soţia înşelată. Un cuplu care se mută la ţară cu gândul de-a trăi fericiţi, dar cu visele în alte zări. Scene în care te regăseşti. Şi culmea, mi-a plăcut de urâta aia.

Asa cum am promis revin cu poze de la SNV

Enjoy

Saptamana aceasta a avut loc “saptamana nationala a voluntariatului”, unde am participat ca voluntar Centrul de Voluntariat Cluj-Napoca. Pe langa actiunile care au avut loc intreaga saptmana, intre care ziua veseliei-care s-a desfasurat in Parcul Central si  care a reunit aproximativ 300 de copii care s-au putut bucura de face painting, arta origami si  muzica neconventionala- ziua ecologizarii unde voluntarii CVCN au  curatat padurea Faget,  azi am incropit un Lant Uman prin care incercam sa promovam voluntariatul. Lantul a fost format din voluntari, oameni culesi de pe strada care au inteles scopul actiunii noastre si prieteni care stiu ce inseamna a fi voluntar si au  vrut sa sustina intreg evenimentul.
Oamenii au  avut fel de fel de reactii cand ii intrebam daca vor sa faca parte dintr-un lant uman prin care sa promoveze voluntariatul. Unii ne ocoleau cand ne apropiam de ei, altii ne zambeau frumos si atat, si cei  mai multi o dadeau in stanga si in dreapta ca nu au timp, ca la ora respectiva nu sunt in zona etc. Pana la urma lantul a adunat 100 de oameni, care s-au intins intre 2 strazi  centrale. Trecatorii se uitau  mirati la noi, multi m-au intrebat  ca pentru  ce protestam, altii au  trecut fara sa se uite in dreapta lor. Am avut si un catel cu noi, pe MOOK, care foarte rapid a devenit vedeta patrupeda a lantului.
Va las ma  jos linkul cu  filmuletul, si revin in curand cu mai  multe poze.

http://www.trilulilu.ro/cvcn/8d89dc51a41b4b

uite ca mi-am facut si eu  curaj sa scriu pe pod…de cand m-am hotarat sa accept propunerea lui  Calin, m-am tot gandit la cum o sa fie prima postare. O postare care sa cuprinda ceva despre mine, ceva despre motivatia mea de a scrie pe acest blog.In cele din urma am ajuns la urmatoarea concluzie…

Ma numesc Miruna Roman, majoritatea prietenilor ma cunosc drept Miru, de 3 ani am dat Sibiu pe Cluj, si de fiecare data cand vin acasa imi dau  seama ca am facut alegerea potrivita. Imi place mult sa vorbesc si  sa rad, si  de aproape 2 ani am inceput sa vorbesc prin intermediul micului meu  blog, un loc unde pot sa scriu despre ce simt, si  ma face fericita sau  suparata, un loc unde ma pot ascunde in spatele cuvintele scrise pe tastura si  nerostite in viu grai, dar la fel de asumate. Si asta sper sa reusesc sa fac si aici…sa imi impartasesc cu voi tot ceea ce tine de mine. Ador muzica si sa dansez, iubesc soarele si ziua e automat una buna daca atunci  cand ma trezesc vad cerul senin.  Despre mine sau  pasiunile mele as putea scrie mult si bine, insa sper sa descoepriti mai multe prin postarile mele.

Acestea fiind spuse, le urez bun venit si celorlalti autori si  la cat mai multe si bune postari

Când muza dispare şi te confrunţi cu o mare pană de idei, tot ce rămâne de făcut e să aştepţi. Să stai frumos pe spate, cu mâinile la ceafă şi să priveşti tavanul. Rămâi în poziţia asta o oră, două, trei până te ia somnul. Şi uite aşa trec zile, săptămâni, ba chiar luni în cazul meu şi muza nu îndrăzneşte să mai apară. Probabil umblă beată printr-o cârciumă de rockeri. Ce-i mai place şi ei viaţa! A uitat de unde a plecat şi acum se preface că nu mai ştie drumul spre casă (creieraşul meu). Cu ceafa tolănită în pernă am tot aşteptat-o până acum vreo două zile când Călin a aruncat în mine cu o pastilă. S-o înghit, să n-o înghit… şi iată-mă că până la urmă am înghiţit-o!

So…  numele meu este Andreea Radu sau rădaşca sau Sandgirl sau cum vreţi voi. Se pare că de acum înainte (până când nu ştiu),  o să am şi eu un colţ rezervat pe Podul Minciunilor. N-am să vă mint, n-am să vă vând braşoave şi nici poveşti de adormit copiii. O să mă bucur de efectul pilulei cât mai mult posibil şi cu siguranţă o să vă transmit şi vouă starea!

Cât despre muză… o mai las să hoinărească! Nu mă panichez! Ştiu sigur că într-o bună zi de toamnă, va veni din nou acasă!

Pupa-v-aş frunţile!