Podul Minciunilor

Astazi am fost la expozitia finala a Universitatii de Vara Sibiu 2008. Asa cum anuntam ieri pe blog, am fost sa vad ce au descoperit studentii la arhitectura, urbanism si alte facultati stand de vorba cu oamenii din cartierele Sibiului. Au descoperit ca nu sunt parcari amenajate si suficiente si, mai ales, ca toti locuitorii s-au plans de lipsa parcurilor, locurilor de joaca, de promenada, de sport in cartiere. Am vazut cand am venit acasa pe blogul Teodorei un post despre disperarea unei mame care trebuie sa isi scoata copilul mic la aer zilnic si nu are unde in cartierul ei.

Avem nevoie de parcuri, locuri de joaca, zone verzi, zone de agrement, zone de sport in toate cartierele Sibiului… Sunt nervos pe tema asta de ceva ani. Avem foarte putine parcuri si zone verzi si Primaria imi scoate ochii ca suntem PESTE media europeana. Aiurea!!! Orasul asta se sufoca si acum vor sa distruga si Padurea Dumbrava si Dealul Gusteritei! Sincer, sunt eu nebun?!, sau e timpul sa protestam la scara mare!

Doar eu m-am saturat de acest Sibiu?
Asta nu e Sibiul unde m-am nascut si crescut!
Asta e Sibiul afacerisitilor imobiliari si ai une clici de ciobani ajunsi snobi!

Din seria de instantanee din Sibiu sub genericul “Niste ciobani” azi am surprins acelasi cioban de data trecuta cu masina de fitze cu numar de EUR… cica nu de la Europa, dar parese de la Euroil, adica un cioban. Ia priviti cum a parcat iar ilegal si, culmea!, in acelasi loc.

De multe ori trec pe langa Spitalul de Neurologie din strada Pompeiu Onofrei, fosta Maternitatii. Si de multe ori vad aceasta secventa in care niste baieti destepti si niste furnizori lenesi parcheaza masinile pe locul special colorat in rosu si pe care scrie mare SALVARE. Adica vezi doamne cine are o urgenta mai mare: salvarea sau fundul lor lenes? Masina neagra din fotografie e mereu parcata acolo, iar furnizorii se schimba, dar tot acolo parcheaza. Chioscurile alimentare din zona trebuie aprovizionate si lenea e mare…

NISTE CIOBANI !

Joi 31. 07. 2008 ora 12.30, in holul Primariei – Piata Mare are loc expozitia cu sustinere publica si festivitatea de inchidere a Universitatii de Vara 2008 „Democratia participativa – componenta a planificarii urbane contemporane”

In cadrul expozitiei vor fi prezentate rezultatele atelierelor Universitatii de Vara 2008. Anul acesta la universitatea de vara s-a discutat noul PUG al Sibiului si s-a sondat in unele cartiere de blocuri parerile sibienilor privind viitorul orasului. Asa cum stiti am participat si eu la o intalnire destinata aflarii pozitiei ONG-urilor privind viitorul orasului si implicarea cetatenilor. Abia astept sa vad la aceasta expozitie cum vor fi reflectate toate parerile tinand cont ca printre partenerii de proiect e si Primaria Sibiu. Universitatea de vara a fost organizata de ATU – Asociatia pentru Tranzitie Urbana si Ordinul Arhitectilor Filiala Sibiu – Valcea

Ieri dupa-masa am facut o plimbare prin Cimitirul Municipal Sibiu. Nu am mai fost de 10 ani si eram curios sa vad cum arata. Prima data am apelat la sistemul informatic de la intrare pentru a vedea cum e structurat si ce personalitati sunt inmormantate acolo. Normal ca mai tarziu am realizat ca multe personalitati, desi inmormantate acolo, nu apar in sistemul informatic. Mai ales cele romane.

Apoi am luat-o la pas prin dreapta urmand sa ma intorc pe partea stanga. Nu am mers mult si am dat nas in nas cu capela Carabulea, recent ridicata. Si-a tras omul un ditamai mausoleul, mai mare ca al sasilor din partea cealalta a cimitirului. Oricum acela e in ruine, iar acesta e nou si cu tavan alabstru cu stelute galbene (ala UE?). Ma amuza oamenii care isi fac mormintele din timpul vietii. Si sincer cimitirul mare din Sibiu e plin de astfel de morminte. Adica sunt multe morminte goale! Betonul si marmura sunt peste tot si abia ai loc sa treci printre morminte.

Sa revin. Dupa ce am trecut de palatul mortuar al lui Carabulea unde i-am vazut numele deja scris pe mormant alaturi de toata familia, majoritatea inca in viata, am luat-o in dreapta spre Calea Dumbravii. Nu am mers 5 metri si hop dau peste un alt anamblu de morminte mari si frumoase si noi chiar intre capela Carabulea si Capela Ortodoxa din dreapta. Avocatul Uca si altii si-au pregatit loc de veci in fata. Asta e, mi-am zis! Astia se cred omnipotenti si dupa moarte.

Am intrat in cimitirul muritorilor de rand, dar am remarcat din start ca mormintele sunt mai mari, mai cu marmura si mai ingrijite aleile si spatiile dintre ele cu cat sunt mai in partea din fata a cimitirului. Mai tarziu am remarcat ca sectiunea sasilor e la fel de bine ingrijita, probabil de comunitatea lor. Acolo si aleile de iarba sunt atent curatate recent. Iar m-am luat cu vorba si am sarit povestea. Am avut parte si de ceva actiune cu Politie in cimitir. Un sef se pare si-a adus doua echipaje de politie cu tot cu masini sa il ajute sa isi aranjeze piatra de mormant. Si eram mare agitatie cum sa mute piatra grea. Am trecut de ei si am intrat adanc printre mormintele dinspre Calea Dumbravii. Am remarcat ca in aceasta sectiune foarte mare nu mai exista aproape deloc alei intre morminte, iar iarba si maracinii au invadat locul. Din cand in cand erau anunturi cu interdicitia depozitarii gunoaielor, dar resturile de jerbe si flori erau facute maldar din loc in loc.

Oricum ma intreb unde se tot duc banii alocati de Primarie pentru administrarea cimitirului daca toate aleile de iarba nu erau curatate si gunoiul trona pe ele. Bancutele de la morminte multe erau rupte. Probabil ca cei de la cimitir au mers pe ideea, reparam aleea principala si mormintele vizibile de pe ea, restul….altadata. Si sincer cam asta e impresia. Aleile de beton sunt curate si mormintele din dreptul lor, de asemenea. Cele de mai in spate, la care cu greu ajungi sunt lasate de izbeliste.

Am gasit multe morminte interesante. Cele care au si poze parca sunt mai aparte. E drept ca cimitirile ortodoxe nu se compara cu cele catolice sau reformate. Ale noastre sunt mai seci, cruci, beton, piatra. Cam aceleasi forme peste tot. Rar cate un obelisc greco-catolic. Sectiunea sasilor si maghiarilor era mai aparte datorita religiei. Am vrut neaparat sa vad sectiunea evreilor si capela lor, dar spatiul era separat cu gard de restul cimitirului si inchis cu o poarta. Desi pe poarta scria ca trebuia sa fie deschis conform programului de vizitare, era inchis, asa cum si Sinagoga de pe Constitutiei e mereu inchisa.

La sasi am remarcat formele interesante ale pietrelor de mormant. Am mai remarcat iarba tunsa proaspat in toata zona. Exista o sectiune a preotilor si oficialitatilor, cred, care era separata de restul cu un gard viu. Dar in spate unde este marea cripta a unor familii instarite de sasi, aceasta era in ruina. Cam la fel si cea a maghiarilor, desi era mult mai mica.

Sa nu uit, am petrecut o perioada si in sectiunea mormintelor eroilor de razboi sovietici si a veteranilor romani de razboi. Am remarcat pietrele uniforme cu steau rosie la sovietici. La veteranii de razboi am vazut ca pe morminte erau trecuti doar ei si sotiile, fara copii.

Cred ca Cimitirul Municipal Sibiu merita mai multe incursiuni ale sibienilor. Este un spatiu linistit, dar si un spatiu care ne aduce aminte unde ajungem cu toti: bogati sau saraci, dusmani sau prieteni.

In Adevarul de azi a aparut un amplu articol despre exploatarea miniera de suprafata a firmei Tondach Romania ce va fi extinsa, daca nu ne mobilizam, la 40 de ha din Dealul Gusteritei.

In articol directorul Tondach Romania declara ca “am plătit foarte mulţi bani la Direcţia Silvică pentru reîmpădurirea fostei cariere”, a explicat Rusu, refuzând, totuşi, să precizeze câte hectare au fost reîmpădurite. Tot el mai spune: „Exploatările sunt reglementate de Legea minelor, care are caracter de secret de serviciu. Agenţia Naţională pentru Rezerve Miniere poate da mai multe detalii”, a conchis reprezentantul firmei austriece.

Dar iata o poza de ieri de la fosta cariera Tondach sa vedeti cum fac ei impaduririle. Pozele arata clar ca a crescut iarba de la sine dupa multi ani in care nu s-a facut nicio impadurire!


Iar chestia cu secretul e haioasa! Ca sa nu mai fie asa secret iata o poza a fabricii Tondach Romania de sus, de pe Dealul Gusteritei!

Stateam si leneveam in pat de dimineata inspirat fiind de “Ghidul lenesului”. Dintr-o data mi-am adus aminte ca nu am mai folosit de mult bicicleta noua primita de la Lili de ziua mea. M-am imbracat repede si am luat bicicleta pe sus din balcon unde statea bine mersi intr-un fost cuier de haine. Coboram scarile blocului cu ea in brate si ma gandeam incotro sa o apuc. Primul gand, Dealul Gusteritei. O reduta ce nu o mai cucerisem de cand eram in liceu. Cum am iesit din bloc, mi-am fixat castile in urechi, am pornit mobilul pe un post de radio cu muzica si am demarat.

Cum nu ma pricep la schimbat vitezele la bicicletele astea noi si sofisticate am lasat-o tot drumul pe un mix de viteze convenabil. Am trecut Podul Garii si am strabatut rapid calea Gusteritei si strada Podului pana la curba mare spre dreapta de unde am urmat indicatoarele de Enduro Cross. Am urmat doua strazi prin cartierul Gusterita si imediat am iesit din oras. Ce rapid poti sa iesi din oras! Atat de aproape de centru si totusi pare ca esti in plin munte. M-am oprit cateva secunde la un cimitir mic situat la iesire, altul de cat cel ce il stiam in Gusterita. Acesta era unul ortodox, deschis in 1930. Imi plac cimitirele si voi ramane fidel pasiunii de a le vizita ori de cate ori am timp. De data asta am facut doar cateva poze si
am mers mai departe. Drumul de macadam, era bun si urca usor. Am intalnit tot drumul pana in varf doar doua masini si o femeie cu palarie mare de paie ce venea de la camp. De altfel zona e plina de mici parcele cultivate cu porumb si legume. Dar am vazut si doua zone cu stupi de albine. In rest doar natura. A, pardon, sa nu uit. Erau pe drum si doua case la un moment dat, destul de departe de ultimele case din Gusterita. Constructiile pareau noi si destul de cochete. A ajuns civilizatia si aici…

O parte din drum am ascultat un mix al celor de la Daft Punk cu Around the world. Si mergea muzica asa bine la acest drum. Apoi am zarit o pajiste mare pe dreapta pe care luau pranzul o turma de oi cu ciobanul din dotare si doi ciini. Nu m-au bagat in seama spre bucuria mea, care nu prea am istorii relaxate in preajma ciinilor. Am inceput un urcus abrupt si plamanii si inima mea o luau razna. “Grasimea si lipsa de miscare” mi-am zis. Dar ma fortat si am urcat incet. Mi-ar fi prins bine schimbatorul de viteze, dar cum nu stiam sigur ce face am lasat-o balta si am urcat asa. Dar imediat am gasit scuza propice pentru o pauza de 5 minute pentru facut poze. Am gasit o fosta exploatare miniera de suprafata a argilei. Si cum tot ma zbat zilele acestea cu petitia pentru Salvarea Dealului Gusteritei am zis ca e bine sa fac poze sa vada lumea cum arata o fosta exploatare miniera. Promisiunile cu re-impadurirea sunt minciuni si acest loc arata clar ca a fost pur si simplu lasat balta. Noroc ca iarba creste oriunde.

Am plecat apoi mai departe. Am trecut de padure si am vazut ca drumul facea curbe largi inainte de ajunge la monumentul din varful dealului. Asa ca am decis sa o iau direct la dreapta peste pajiste si sa iau dealul abrupt. Am trecut pajistea, dar chiar cand eram aproape de monument am fost nevoit sa cobor de pe bicicleta si sa urc pe jos, incet, pe langa ea, pentru ca dealul era foarte abrupt. Am vazut ca zona era fara iarba in multe sectiuni fiind folosita de motociclisti pentru curse de enduro. Am ajuns la monument! Am ajuns in varf!! Eram lac de sudoare si gafaiam ca o locomotiva cu aburi, dar am ajuns in varf si andrenalina pompa in mine. Apoi am cazut pe iarba la umbra unu copac unde am stat cateva minute sa imi revin.

Dupa ce am stat o perioada acolo, am decis ca e momentul sa ma intorc. Si am zis, hai sa risc! Am luat-o pe un drum mic si rau si abrupt care dintr-o data s-a transformat intr-o rapa ingusta pe unde apa se scurgea pe deal, acum seaca. Am facut sport extrem, dar am scutit multi kilometri si am ajuns drept la celalalt cimitir din Gusterita. Prin zona aceea m-am intalnit cu 4 porcusori care circulau nestigheriti pe strada, asa ca m-am oprit si i-am fotografiat. Erau tare simpatici!

De acolo am urmat drumul spre casa.

Ieri am trimis un prim set de semnaturi la ANPM alaturi de Petitia Salvati Dealul Gusteritei. Mai puteti semna petitia AICI.

Iata textul emailului catre ANPM (Agentia nationala de protectie a mediului) pe care il voi trimite azi si la Tondach Romania SRL. De asemenea azi voi cere Tondach sa faca publice studiile de impacat si documentele aferente acestui proiect.

Email catre ANPM:

In atentia ANPM -

Va trimitem acest email cu petitia semnata de 289 de oameni pentru oprirea defrisarii a 40 ha de padure din Delului Gusterita din Sibiu de catre firma Tondach Romania Srl in vederea unei exploatari miniere de suprafata pe langa cea existenta.

Rugam sa confirmati primirea emailului (este al doilea in decurs de o saptamana, dar nu am primit raspuns nici la primul inca).

De asemenea nu credem ca simpla listare pe site-ul ANPM in martie 2008 intruneste conditiile legii privind consultarea publica la un proiect de asemenea anvergura si cu asemenea impact asupra orasului Sibiu si imprejurimilor. De asemenea am sondat printre locuitorii cartierului Gusterita aflat in vecinatatea Dealului Gusteritei si nimeni nu stia de intentia Tondach Romania Srl. Ei considera ca o asemenea exploatare, datorita conditiilor meteo din ultimii ani poate duce la surpari si alunecari de teren de amploare ce pot genera tragedii.

Va rugam sa luati masurile necesare si sa ne contactati cat mai repede.

Calin Blaga
Initiativa sibiana Salvati Dealul Gusteritei
tel 0721366702
email cblaga@gmail.com

Textul Petitiei:

Salvati Dealul Gusteritei!

15/07/2008 10:36

destinatar: Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, Tondach Romania Srl, Primaria Sibiu, Consiliul Local Sibiu

Cerem oprirea demersurilor de avizare de catre ANPM si autoritatile locale a defrisarii a 40 de hectare de padure din Dealul Gusteritei, Sibiu de catre firma Tondach Romania Srl. Sibiul se sufoca si nu mai are zone verzi suficiente. Alte asemenea proiecte au masacrat copacii din Calea Dumbravii si alte zone verzi ale orasului. De asemenea se pregateste defrisarea Padurii Dumbrava pentru a face loc unui Aqua Park si un cartier rezidential.

Cerem ca in Sibiu sa nu mai fie distruse zone verzi si Primaria si Consiliul Local sa demareze un program de protejare a acestor zone si de marire a lor.

Autor: Calin Blaga

SEMNATI PETITIA AICI

Azi e Ziua Imnului National al Romaniei. Sa ne amintim, ca unii se pare au uitat unde traiesc….

Desteaptã-te, române, din somnul cel de moarte,

In care te-adâncirã barbarii de tirani!

Acum ori niciodatã croieste-ti altã soarte,

La care sã se-nchine si cruzii tãi dusmani!

Acum ori niciodat-ã sã dãm dovezi la lume

Cã-n aste mâine mai curge un sânge de ronam

Si cã-n a noastre piepturi pãstrãm cu falã-un nume,

Triumfãtor in lupte, un nume de Traian!

Înaltã-ti a ta frunte si catã-n giur de tine

Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;

Un glas ei mai asteaptãsi sar ca lupi in stâne,

Bãtrâni, bãrbati, juni, tineri, din munti si din câmpii!

Priviti mãârete umbre, Mihai, Stefan, Corvine,

Româna natiune, ai nostri strãnepoti,

Cu bratele armate, cu focul nostru-n vine,

“Viata-n libertate ori moarte!” strigã toti.

Pre voi vã nimicirã a prizmei rãutate

Si oarbã neunire la Milcov si Carpati!

Dar noi, pãtrunsi la suflet de sânta libertate,

Jurãm cã vom da mâna, sã fim pururea frati!

O mamã vãduvitã, de la Mihai cel Mare,

Pretinde de la fiii-si azi mãnã d-ajutori,

Si blastãmã cu lacrãmi in ochi pe orisicare

În astfel de pericul s-ar face vânzãtori!

De fulgere sã piarã, de trãsnet si pucioasã,

Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,

Când Patria sau mama , cu inima duioasã,

Va cere ca sã trecem prin sabie si foc!

N-junse iataganul barbarei Semilune,

A cãrui plãgi fatale si azi le mai simtim;

Acum se vârã cnuta în vetrele strãbune,

Dar martor ne e Domnul cã vii nu o primim!

N-ajunge despotismul cu-ntreaga lui orbie,

Al cãrui jug din seculi ca vitele-l purtãm;

Acum se-ncearcã cruzii, in oarba lor trufie,

Sã ne rãpeasca limba, dar morti nu mai o dãm!

Români din patru unghiuri, acum ori niciodata

Uniti-vã în cuget, uniti-vã-n simtiri!

Strigati în lumea larga cã Dunerea-i furatã

Prin intrigã si silã, viclene uneltiri!

Preoti, cu crucea-n frunte! cãci oastea e crestinã,

Deviza-i libertate si scopul ei preasânt.

Murim mai bine-n luptã, cu glorie deplinã,

Decât sã fim sclavi iarãsi în vechiul nost’ pamânt!

Pentru cei ce vor sa stie mai multe despre Imnul Romaniei pot citi in Wikipedia.

Si mai jos imnul cantat si subtitrat in engleza pentru unii care se fac ca nu mai stiu romaneste….